Ozonul, agentul terapeutic al tineretii

Ozonul, agentul terapeutic al tinereţii



• Terapia cu ozon ajută în cele mai diverse afecţiuni, provoacă moartea celulelor canceroase şi amînă efectele îmbătrînirii



Prospeţimea aerului montan dă energie şi bună dispoziţie. Efectul se datorează ozonului, gaz cu miros specific pe care-l putem simţi mai ales în zilele de vară, după o ploaie cu descărcări electrice. Ozonul este gazul care întreţine viaţa pe pămînt, stratul de ozon constituind un filtru natural care absoarbe cea mai mare parte a radiaţiilor ultraviolete, periculoase pentru organismele vii. Folosit în anumite concentraţii, ozonul protejează de acţiunea unor factori nocivi care duc la îmbătrînire şi apariţia unor boli. În combinaţie cu oxigenul, acest gaz vital contituie baza unei terapii nemedicamentoase revoluţionare, cu efecte dovedite în tratarea multor boli, dar şi în cosmetică, în tratamentele anti-age.

Duşmanul microorganismelor rele

Ozonoterapia porneşte de la principiul că, la originea oricărei afecţiuni, se află oxigenarea insuficientă la nivel celular, iar tratamentul bazat pe un amestec de oxigen şi ozon poate repara din interior, reducînd inflamaţia. Acest tip de terapie duce la eliminarea toxinelor, uşurînd munca sistemului imunitar. Există experţi care spun că ozonul chiar ia locul sistemului imunitar. Dr. Atkins, cunoscut pentru dieta Atkins, a tratat în propria clinică mai mulţi oameni cu cancer, folosind ozon, iar rezultatele au fost spectaculoase. Ozonul omoară celulele bolnave prin intermediul enzimelor. Toate celulele sănătoase au trei enzime care le protejează împotriva oxidării. Fiecare celulă este o maşină de ars oxigenul. Celulele nesănătoase nu au aceste enzime protectoare, ceea ce le face să fie lipsite de apărare în faţa ozonului. De aceea, introducerea cantităţii optime de ozon la nivelul tumorii o sufocă. Omoară virusurile, bacteriile, mucegaiurile, fungii, deoarece aceste organisme trăiesc în medii cu oxigen puţin. Ca dovadă, mucegaiul căruia îi plac mediile neaerisite, dispare atunci cînd încăperea este puternic oxigenată.

Atomul care lucrează pentru sănătatea noastră

Terapia oxigen-ozon constituie o metodă naturală de vindecare ce exploatează proprietăţile celor două gaze. Amestecul poate fi administrat atît local, cît şi sistemic, în întreg organismul. Efectele sînt remarcabile: neutralizarea toxinelor acumulate de-a lungul timpului în interiorul corpului, reducerea inflamaţiilor, reglarea pH-ului, activarea circulaţiei sîngelui. Terapia cu ozon se bazează pe instabilitatea acestui gaz. Atomul în plus care formează molecula de ozon (O3) se poate desprinde, combinîndu-se cu alte molecule şi oxidîndu-le. Efectul antimicrobian, antifungic şi antiviral se datoreză atît acţiunii directe a ozonului cît şi capacităţii sale de a forma cu acizii graşi nesaturaţi compuşi foarte activi peroxizi, care acţionează destructiv asupra microorganismelor. În concentraţii foarte mici, este un gaz aproape incolor şi inodor, dar în concentraţii mai mari apare mirosul puternic de iarbă verde, iar cînd acesta depăşeşte 15%, are culoare verde deschis, devenind toxic pentru organismele vii şi iritînd căile respiratorii. În scop medicinal, se foloseşte ozon cu o concentraţie de 50 de ori mai mică decît cea toxică.

Folosit ca agent purificator şi terapeutic

Reacţiile adverse sînt aproape nule. Un studiu al Societăţii Medicale Germane referitor la posibile complicaţii şi reacţii secundare ale ozonoterapiei arată că probabilitatea unei reacţii secundare este de 0,000005% la o şedinţă. Fiind o metodă sigură, ozonoterapia este folosită în practica multor ramuri medicale: dermatologie, medicină internă, nefrologie şi dializă, neurologie, stomatologie, oncologie, reumatologie şi ortopedie, angiologie şi flebologie. Efectul antibactericid al ozonului îl depăşeşte de două ori pe cel al clorului, motiv pentru care Los Angeles-ul, de pildă, foloseşte ozon pentru purificarea apei potabile. Majoritatea piscinelor din Europa folosesc ozon în loc de clor. Acest gaz este la fel de eficient şi în cazurile rezistente la antibiotice, nu induce rezistenţă şi cel mai important lucru: nu acţionează asupra florei saprofite (benefice) organismului. Administrarea amestecului de oxigen şi ozon duce la creşterea cantităţii de oxigen în sînge, sînt activate procesele metabolice în eritrocite prin creşterea 2,3 difosfogliceratului responsabil de eliberarea oxigenului în sînge, creşte plasticitatea şi rezistenţa membranei eritrocitare. Acţiunea antioxidantă şi detoxifiantă a ozonului se manifestă prin capacitatea lui de a rupe mecanismele de formare a radicalilor liberi, stopează peroxidarea lipidelor şi stimulează sistemele antiradicali. Se modifică reacţia acido-bazică către una mai alcalină, se elimină acidul lactic.

Metodele ozonoterapiei

Există două tipuri de metode de administrare a amestecului de oxigen-ozon. Autohemoterapia majoră constă în prelevarea în pungi speciale a unei cantităţi de sînge (50-100-150 ml) din vena cubitală. Acesta este amestecat cu o cantitate egală de ozon de o anumită concentraţie, după care este reperfuzată pacientului. Procedura este nedureroasă, nu prezintă niciun risc pentru pacient şi durează circa o oră. Autohemoterapia majoră este recomandată în afecţiuni cu caracter mai grav (boli cardiovasculare, boli autoimune, afecţiuni hepatice, în tratamentul anti age-ing). Autohemoterapia minoră constă în prelevarea a 10-15 ml de sînge venos care este amestecat cu o cantitae egală de ozon şi este injectată imediat intramuscular. Procedura se foloseşte în tratarea stărilor de deficit imunitar secundar, stări gripale şi alte infecţii virale, afecţiuni dermatologice (acnee). Insuflaţiile rectale cu ozon au acţiune locală (antiinflamatorie, regenerativă, antiseptică şi de refacere a florei intestinale), cît şi generală asupra organismului, deoarece ozonul se absoarbe foarte uşor prin mucoasa intestinală.

Tratează şi previne

Ozonoterapia locală poate fi realizată prin mai multe proceduri. Infiltraţiile subcutanate se fac în afecţiuni dermatologice, reumatologie, probleme de circulaţie periferică, medicină estetică (celulită). Infiltraţiile intramusculare şi intraarticulare se aplică în tratamentul unor afecţiuni reumatismale. Mai există şi metoda ozonopuncturii care constă în infiltraţii cu ozon în punctele de acupunctură.
O altă procedură terapeutică utilizează intern şi extern apa şi uleiul ozonificate pentru afecţiuni dermatologice, stomatologice, dereglări ale aparatului digestiv. În scopuri medicinale, gazul folosit este precis dozat în aparate speciale. În general, ozonoterapia e recomandată atunci cînd tratamentul obişnuit, de lungă durată, nu dă rezultate. În cazul afecţiunilor cardiovasculare, ozonoterapia are în primul rînd rol preventiv în ceea ce priveşte ateroscleroza, cardiopatia ischemică, hipertensiunea arterială, arterita, afecţiunile venelor. Amestecul de ozon şi oxigen are capacitatea de a ameliora circulaţia periferică capilară, are efect vasodilatator, restabileşte funcţia de transport a oxigenului care îi revine sîngelui, scade colesterolul şi glicemia, reduce valorile presiunii arteriale.

Boli care nu rezistă ozonoterapiei

Trebuie menţionat faptul că ozonoterapia poate fi aplicată cu succes în tratamentul oricărui sindrom dureros. Datorită acţiunii sale de ameliorare a metabolismului şi de protejare a vaselor sanguine, este eficientă şi recomandată în tratamentul complicaţiilor diabetuluii zaharat, pentru prevenirea şi stoparea fenomenelor de îmbătrînire a organismului, creşterea perfomanţelor fizice şi intelectuale. Prevenţia şi tratamentul unor afecţiuni neurodegenerative este un capitol important al ozonoterapiei în cazuri ca: Boala Alzheimer, Boala Parkinson, scleroza multiplă, scleroza amitrofică, recuperarea post AVC, dar şi recuperarea după orice trumatism al SNC. În afecţiuni gastro-intestinale şi hepato-biliare, amestecul de oxigen-ozon are o acţiune benefică asupra metabolismului hepatic, cresc nivelul de oxigenare a hepatocitelor şi vitalitatea lor, creşte nivelul catalazei, creşte capacitatea de detoxifiere a ficatului. Se ştie că oxidează aproape toate chimicalele făcute de om.

Frumuseţe şi tinereţe

În domeniul cosmeticii, terapia cu ozon este cunoscută pentru minunatele ei efecte de încetinire a îmbătrînirii, de remodelare a corpului. Ozonoterapia estetică se realizează printr-o baie de ozon-oxigen care provoaă transpiraţia la rece, cu efecte rapide în eliminarea celulitei, a retenţiei hidrice, reducerea depozitelor de grăsime, întărirea tonusului muscular, tratarea problemelor articulare şi a eczemelor. Terapia curăţă porii capilarelor şi elimină metalele grele şi grăsimile din organism. Zonele inestetice ale pielii, apărute odată cu celulita, sînt provocate de lipsa de oxigenare a ţesuturilor pielii. Băile terapeutice se fac în spaţiu închis. Odată pătruns în organism, amestecul gazos distruge învelişul ţesutului adipos şi facilitează arderea şi eliminarea prin transpiraţie. Costul unei şedinţe este de circa 60 de lei.
Vedetele din toată lumea apelează la ozonoterapie pentru a se menţine într-o formă cît mai bună: actriţa Sharon Stone, pilotul de formula I Rubens Barrichelo, Regina mamă Elisabeta II, fotbalistul Zinedine Zidane şi rockerii de la Rolling Stones.

Aplicaţii şi în stomatologie

Se spune că 40 de minute de tratament pe cale venoasă echivalează cu două săptămîni de stat la munte. Terapia oxigen-ozon este aşadar o metodă naturală de vindecare. În ţările din Europa de Vest şi în Statele Unite ale Americii, ozonoterapia este cunoscută şi practicată de peste 30 de ani.
Şi în Romania, din ce în ce mai multe centre medicale aplică această metodă. Datorită efectului antialgic, ozonoterapia este frecvent folosită la recuperarea sportivilor care suferă accidentări şi care trebuie să îşi reia antrenamentele. Leziunile se vindecă mai repede sub acţiunea ozonului, datorită proprietăţilor lui antioxidante. De aceea, recuperarea după rupturile musculare, după infarct ori după atacuri cerebrale poate fi mai scurtă.
Persoanele infectate cu virusul HIV ori cu virusuri hepatice sau care fac tratamente cu citostatice pot apela la ozonoterapie ca modalitate de întărire a organismului. Ozonoterapia este folosită şi în tratarea problemelor dentare, deoarece reduce cantitatea de bacterii nocive, favorizînd şi remineralizarea dinţilor.

Istoria medicală a ozonului

- Olandezul Martinus Van Marum în 1783 a descris pentru prima dată un gaz cu miros specific care apare la descărcarea electrică.
- În 1840, germanul Schonbein numeşte gazul ozon, care în limba greacă înseamnă „aer proaspăt“.
- În 1856, Tait şi Andews susţin ipoteza precum că ozonul este o formă alotropă a oxigenului.
- În 1857, Werner von Siemen crează primul generator de ozon.
- În 1898, Brodie şi Landenburg prezintă pentru prima dată formula chimică a ozonului: O3.
- Terapia cu ozon a fost acceptată în SUA în 1880.
- În 1896, geniul în electricitate Nikola Tesla şi-a patentat primul generator de ozon medical, „Raza violetă“, iar în 1900 a înfiinţat propria companie, Tesla Ozone Co. Tesla le vindea doctorilor maşini de produs ozon şi ulei de măsline ozonizat.
- La începutul secolului XX, în SUA aproape fiecare magazin de parfumerie era dotat cu un generator de ozon, devine foarte popular uleiul de măsline ozonificat „Glucozon“.
- În 1916, în timpul primului război mondial, medicul german A. Wolff foloseşte cu succes ozonul în chirurgia de campanie pentru tratamentul plăgilor infectate.
- După zeci de ani de studii şi aplicaţii, în 1931, Dr. Otto Warburg cîştigă primul Premiu Nobel pentru munca sa prin care a demonstrat că de fapt cancerul e cauzat de o lipsă de oxigen în celule. El afirma: „cancerul apare ori de cîte ori o celulă primeşte mai puţin de 60% din necesarul ei de oxigen“.
- În anii 40, medicul Robert Mayer utillizează ozonul în pediatrie pentru prima dată.
- În 1961, Hans Wolff introduce tehnica autohemoterapiei cu ozon.
- În 1987, profesorii germani Renate Viebahn şi Zigfrid Rilling publică primul manual de ozonoterapie unde sînt prezentate protocoalele de tratament pentru aproape 100 de afecţiuni.
- În 1988, Freberg şi Carpendale demonstrează efectul antiviral al ozonului asupra virusului SIDA.

Contraindicaţii

Deşi ozonoterapia este recomandată aproape oricui, indiferent de boală sau vîrstă, există cîteva cazuri în care pacieţii trebuie să manifeste precauţie:
- hipertiroidism
- deficitul de G-6-PD (Glucoză-6-fosfatdehidrogenază)
- hipertensiune arterială mai mare de 160 mm Hg
- accident vascular hemoragic
- stări posthemoragice.

Beneficiile ozonului

- previne boli, complicaţii provocate de anumite boli, diminuează puseele acute, previne îmbătrînirea precoce
- îmbunătăţeşte substanţial calitatea vieţii şi creşte speranţa de viaţă la bolnavii cronici
- poate diminua consumul de medicamente şi a reacţiilor secundare provocate de acestea
- poate salva de la unele intervenţii chirurgicale
- este un agent cosmetic excelent care acţionează atît din exterior, cît şi din interior
- este o şansă în plus.
de: Camelia Onciu