Argintul coloidal este una din cotroversele secolului. Unii sustin ca este elixir, altii il contesta, unii au capatat o piele albastra, doctoii susutin ca e o otrava si asa mai departe. Biserica iti da apa sfintita la rind cu alti crestini in recipiente de argint, bolnavi de cancer si HIV/SIDA o folosesc si asa mai departe.
O colectie de materiale pe care este bine sa le citesti pentru cultura generala si care poate ajuta.
APA CU ARGINT COLOIDAL
V-aţi intrebat vreodată cum se face că, la liturghiile din sfintele noastre biserici la sfânta împărteşanie, când toată lumea bea cu aceeaşi linguriţă, nimeni nu se îmbolnăveşte? Sau cum se poate ca familiile aristrocrate din Europa nu au suferit în urma epidemiilor de holeră şi ciumă? Sau de ce la palatele regilor se mânca cu tacâmurile de argint, chiar dacă rangului lor ar fi mai potrivite cele din aur?
Răspunsul este foarte simplu – ARGINTUL!
Un secret foarte bine păzit pentru menţinerea sănătăţii si păstrarea longevităţii.Pe baza proprietăţilor fiziologice ale argintului coloidal, consumat în scop preventiv vă protejeaza împotriva a 650 organisme patogene(germeni) viruşi si fungi, reacţionând ca un sistem imunitar complementar.
Este cel mai bun remediu complementar pentru afecţiunile tale cronice:
HTA (hiper tensiune arterială)
Hepatita cronică (inclusiv hapatitele virale B si C)
Sinusita, gastrita, ulcer, psoriasis, herpes etc
Cel mai simplu şi eficient produs complementar împotriva Gripei şi Virozelor respiratorii. Vechii egipteni, romani şi greci au ştiut de puterea tămăduitoare a argintului. De aceea cei care şi-au permis să mănânce din farfuri şi cu tacâmuri din argint au fost feriţi de boli şi de infecţii, din cauza cărora mureau oameni simpli.
Până in 1934, când a fost descoperită penicilina, argintul a fost foarte scump, fiind singurul medicament folosit împotriva multor boli ale vremii. În ceea ce priveşte utilizarea acestei substanţe nu au fost semnalate efecte secundare negative asupra sănătăţii omului, în afara de o pigmentare albastrie a pieli a celor care consumau aceste substante în cantitaţi foarte mari în starea ei minerală. Această pigmentare a pielii este de fapt un efect cosmetic inofensiv datorită căreia clasa aristocrată din Europa a obţinut epitetul de „sânge albastru”.
Prin descoperirea penicilinei, argintul a fost uitat, iar antibioticele sintetice au urcat pe primul loc, în ciuda efectelor secundare dăunătoare şi a faptului că organismele patogene dobândesc o imunitate la acestea.
Ştiinţa modernă a demonstrat ca argintul este unul din cele mai puternice antibiotice naturale care au efect împotriva a peste 650 de organisme patogene – germeni, viruşi si fungi. Argintul este de asemenea şi cel mai puternic dezinfectant folosit în prepararea apei potabile chiar şi în navetele spaţiale. Rolul argintului în organismul uman poate fi descris ca un „sistem imunitar secundar”. Consumul zilnic al unei anumite cantitaţi in scop preventiv va face ca organismul uman sa fie protejat impotriva bolilor, va fi întinerit si plin de energie. Strămoşii noştri obţineau o oarecare doză de argint prin hrană. Tehnologiile moderne aplicatate în agricultură, cum ar fi spre exemplu ingrăşămintele chimice, au distrus 85% din rezervele de argint ale solului, astfel incât el nu mai exista în hrana pe care o consumăm.
Ştiinţa a demonstrat că modalitatea de obţinere a argintului sub forma de coloid este modul cel mai aceptabil si cel mai eficace. Coloizii sunt particule foarte mici având dimensiunea de 0,001 microni care plutesc în apa de concentraţie 5 PPM(5 particule de argint la 1 milion particule apă). Sub această formă, care se obţine prin aplicarea unor tehnologii de ultima oră, argintul este total inofensiv pentru organismul uman, care il va elimina in 24 de ore, fiind remediul cel mai eficient in distrugerea microorganismelor dăunatoăre, incluzând si viruşii.
S-a constatat, ca urmare a studiilor efectuate de doctorul Jerry Smith din SUA ca deficitul de argint duce la scaderea imunitatii si este unul din principali factori de crestere a afectiunilor maligne (canceroase) din ultimele decenii. Argintul coloidal se absoarbe in sange foarte repede, chiar inainte de a ajunge in stomac, neafectand flora bacteriana fiziologica din organism.
Cercetatorii au stabilit ca 0,088 mg de argint reprezinta cantitatea medie zilnica necesara organismului uman
Inca din 1983 Ministerul Sanatatii SUA a recunoscut si a aprobat argintul coloidal ca fiind un medicament nedaunator care poate fi eliberat fara reteta.
Iata cateva din studiile facute in laboratoarele Universitatii din Saint Louis SUA:
1. Stafilococus aureus (cauzator al unor boli cum ar fi: meningita,osteomielita etc )- a fost distrus cu o concentratie de 5 ppm
2. Shighela Bojdi (cauzator al dizenteriei) - a fost distrus cu o concentratie de 2,5 ppm
3. Salmonela - a fost distrusa cu 5ppm
4. Echerichia coli - distrusa cu o concentratie de 2,5 ppm
5. Pseudomonas aerighinoza - distrus cu o concentratie de 5 ppm
6. Streptococul pneumoniae - distrus cu o concentratie de 5 ppm
7. Streptococul mutans (cauzator principal al cariilor dentare) - a fost distrus cu o concentratie de 5 ppm
Ca urmare a acestor studii s-a pus întrebarea dacă celulele canceroase ar putea fi distruse în organism dacă asupra lor acţionează argintul coloidal? Doctorul Jerry Smith, ca urmare a cercetărilor sale afirma :"Când argintul coloidal a fost prezent în afecţiunea canceroasă celulele bolnave sau dediferenţiat şi anumite afecţiuni sau însănătoşit.
Întrebările sunt multe iar răspunsurile puţine. Totuşi, din ce în ce mai mulţi medici şi oameni de ştiinţă din lume îşi alocă o mare parte din timp cercetând puterea tămâduitoare a argintului coloidal.
Blog de popularizare a Clubului Sportiv Combat Group Ploiesti tel.0721466767 Antrenamente marti, miercuri si vineri ora 15, 16.15 sala wellnes Aroma
miercuri, 30 iunie 2010
joi, 24 iunie 2010
Ozonul, agentul terapeutic al tineretii
Ozonul, agentul terapeutic al tinereţii
• Terapia cu ozon ajută în cele mai diverse afecţiuni, provoacă moartea celulelor canceroase şi amînă efectele îmbătrînirii
Prospeţimea aerului montan dă energie şi bună dispoziţie. Efectul se datorează ozonului, gaz cu miros specific pe care-l putem simţi mai ales în zilele de vară, după o ploaie cu descărcări electrice. Ozonul este gazul care întreţine viaţa pe pămînt, stratul de ozon constituind un filtru natural care absoarbe cea mai mare parte a radiaţiilor ultraviolete, periculoase pentru organismele vii. Folosit în anumite concentraţii, ozonul protejează de acţiunea unor factori nocivi care duc la îmbătrînire şi apariţia unor boli. În combinaţie cu oxigenul, acest gaz vital contituie baza unei terapii nemedicamentoase revoluţionare, cu efecte dovedite în tratarea multor boli, dar şi în cosmetică, în tratamentele anti-age.
Duşmanul microorganismelor rele
Ozonoterapia porneşte de la principiul că, la originea oricărei afecţiuni, se află oxigenarea insuficientă la nivel celular, iar tratamentul bazat pe un amestec de oxigen şi ozon poate repara din interior, reducînd inflamaţia. Acest tip de terapie duce la eliminarea toxinelor, uşurînd munca sistemului imunitar. Există experţi care spun că ozonul chiar ia locul sistemului imunitar. Dr. Atkins, cunoscut pentru dieta Atkins, a tratat în propria clinică mai mulţi oameni cu cancer, folosind ozon, iar rezultatele au fost spectaculoase. Ozonul omoară celulele bolnave prin intermediul enzimelor. Toate celulele sănătoase au trei enzime care le protejează împotriva oxidării. Fiecare celulă este o maşină de ars oxigenul. Celulele nesănătoase nu au aceste enzime protectoare, ceea ce le face să fie lipsite de apărare în faţa ozonului. De aceea, introducerea cantităţii optime de ozon la nivelul tumorii o sufocă. Omoară virusurile, bacteriile, mucegaiurile, fungii, deoarece aceste organisme trăiesc în medii cu oxigen puţin. Ca dovadă, mucegaiul căruia îi plac mediile neaerisite, dispare atunci cînd încăperea este puternic oxigenată.
Atomul care lucrează pentru sănătatea noastră
Terapia oxigen-ozon constituie o metodă naturală de vindecare ce exploatează proprietăţile celor două gaze. Amestecul poate fi administrat atît local, cît şi sistemic, în întreg organismul. Efectele sînt remarcabile: neutralizarea toxinelor acumulate de-a lungul timpului în interiorul corpului, reducerea inflamaţiilor, reglarea pH-ului, activarea circulaţiei sîngelui. Terapia cu ozon se bazează pe instabilitatea acestui gaz. Atomul în plus care formează molecula de ozon (O3) se poate desprinde, combinîndu-se cu alte molecule şi oxidîndu-le. Efectul antimicrobian, antifungic şi antiviral se datoreză atît acţiunii directe a ozonului cît şi capacităţii sale de a forma cu acizii graşi nesaturaţi compuşi foarte activi peroxizi, care acţionează destructiv asupra microorganismelor. În concentraţii foarte mici, este un gaz aproape incolor şi inodor, dar în concentraţii mai mari apare mirosul puternic de iarbă verde, iar cînd acesta depăşeşte 15%, are culoare verde deschis, devenind toxic pentru organismele vii şi iritînd căile respiratorii. În scop medicinal, se foloseşte ozon cu o concentraţie de 50 de ori mai mică decît cea toxică.
Folosit ca agent purificator şi terapeutic
Reacţiile adverse sînt aproape nule. Un studiu al Societăţii Medicale Germane referitor la posibile complicaţii şi reacţii secundare ale ozonoterapiei arată că probabilitatea unei reacţii secundare este de 0,000005% la o şedinţă. Fiind o metodă sigură, ozonoterapia este folosită în practica multor ramuri medicale: dermatologie, medicină internă, nefrologie şi dializă, neurologie, stomatologie, oncologie, reumatologie şi ortopedie, angiologie şi flebologie. Efectul antibactericid al ozonului îl depăşeşte de două ori pe cel al clorului, motiv pentru care Los Angeles-ul, de pildă, foloseşte ozon pentru purificarea apei potabile. Majoritatea piscinelor din Europa folosesc ozon în loc de clor. Acest gaz este la fel de eficient şi în cazurile rezistente la antibiotice, nu induce rezistenţă şi cel mai important lucru: nu acţionează asupra florei saprofite (benefice) organismului. Administrarea amestecului de oxigen şi ozon duce la creşterea cantităţii de oxigen în sînge, sînt activate procesele metabolice în eritrocite prin creşterea 2,3 difosfogliceratului responsabil de eliberarea oxigenului în sînge, creşte plasticitatea şi rezistenţa membranei eritrocitare. Acţiunea antioxidantă şi detoxifiantă a ozonului se manifestă prin capacitatea lui de a rupe mecanismele de formare a radicalilor liberi, stopează peroxidarea lipidelor şi stimulează sistemele antiradicali. Se modifică reacţia acido-bazică către una mai alcalină, se elimină acidul lactic.
Metodele ozonoterapiei
Există două tipuri de metode de administrare a amestecului de oxigen-ozon. Autohemoterapia majoră constă în prelevarea în pungi speciale a unei cantităţi de sînge (50-100-150 ml) din vena cubitală. Acesta este amestecat cu o cantitate egală de ozon de o anumită concentraţie, după care este reperfuzată pacientului. Procedura este nedureroasă, nu prezintă niciun risc pentru pacient şi durează circa o oră. Autohemoterapia majoră este recomandată în afecţiuni cu caracter mai grav (boli cardiovasculare, boli autoimune, afecţiuni hepatice, în tratamentul anti age-ing). Autohemoterapia minoră constă în prelevarea a 10-15 ml de sînge venos care este amestecat cu o cantitae egală de ozon şi este injectată imediat intramuscular. Procedura se foloseşte în tratarea stărilor de deficit imunitar secundar, stări gripale şi alte infecţii virale, afecţiuni dermatologice (acnee). Insuflaţiile rectale cu ozon au acţiune locală (antiinflamatorie, regenerativă, antiseptică şi de refacere a florei intestinale), cît şi generală asupra organismului, deoarece ozonul se absoarbe foarte uşor prin mucoasa intestinală.
Tratează şi previne
Ozonoterapia locală poate fi realizată prin mai multe proceduri. Infiltraţiile subcutanate se fac în afecţiuni dermatologice, reumatologie, probleme de circulaţie periferică, medicină estetică (celulită). Infiltraţiile intramusculare şi intraarticulare se aplică în tratamentul unor afecţiuni reumatismale. Mai există şi metoda ozonopuncturii care constă în infiltraţii cu ozon în punctele de acupunctură.
O altă procedură terapeutică utilizează intern şi extern apa şi uleiul ozonificate pentru afecţiuni dermatologice, stomatologice, dereglări ale aparatului digestiv. În scopuri medicinale, gazul folosit este precis dozat în aparate speciale. În general, ozonoterapia e recomandată atunci cînd tratamentul obişnuit, de lungă durată, nu dă rezultate. În cazul afecţiunilor cardiovasculare, ozonoterapia are în primul rînd rol preventiv în ceea ce priveşte ateroscleroza, cardiopatia ischemică, hipertensiunea arterială, arterita, afecţiunile venelor. Amestecul de ozon şi oxigen are capacitatea de a ameliora circulaţia periferică capilară, are efect vasodilatator, restabileşte funcţia de transport a oxigenului care îi revine sîngelui, scade colesterolul şi glicemia, reduce valorile presiunii arteriale.
Boli care nu rezistă ozonoterapiei
Trebuie menţionat faptul că ozonoterapia poate fi aplicată cu succes în tratamentul oricărui sindrom dureros. Datorită acţiunii sale de ameliorare a metabolismului şi de protejare a vaselor sanguine, este eficientă şi recomandată în tratamentul complicaţiilor diabetuluii zaharat, pentru prevenirea şi stoparea fenomenelor de îmbătrînire a organismului, creşterea perfomanţelor fizice şi intelectuale. Prevenţia şi tratamentul unor afecţiuni neurodegenerative este un capitol important al ozonoterapiei în cazuri ca: Boala Alzheimer, Boala Parkinson, scleroza multiplă, scleroza amitrofică, recuperarea post AVC, dar şi recuperarea după orice trumatism al SNC. În afecţiuni gastro-intestinale şi hepato-biliare, amestecul de oxigen-ozon are o acţiune benefică asupra metabolismului hepatic, cresc nivelul de oxigenare a hepatocitelor şi vitalitatea lor, creşte nivelul catalazei, creşte capacitatea de detoxifiere a ficatului. Se ştie că oxidează aproape toate chimicalele făcute de om.
Frumuseţe şi tinereţe
În domeniul cosmeticii, terapia cu ozon este cunoscută pentru minunatele ei efecte de încetinire a îmbătrînirii, de remodelare a corpului. Ozonoterapia estetică se realizează printr-o baie de ozon-oxigen care provoaă transpiraţia la rece, cu efecte rapide în eliminarea celulitei, a retenţiei hidrice, reducerea depozitelor de grăsime, întărirea tonusului muscular, tratarea problemelor articulare şi a eczemelor. Terapia curăţă porii capilarelor şi elimină metalele grele şi grăsimile din organism. Zonele inestetice ale pielii, apărute odată cu celulita, sînt provocate de lipsa de oxigenare a ţesuturilor pielii. Băile terapeutice se fac în spaţiu închis. Odată pătruns în organism, amestecul gazos distruge învelişul ţesutului adipos şi facilitează arderea şi eliminarea prin transpiraţie. Costul unei şedinţe este de circa 60 de lei.
Vedetele din toată lumea apelează la ozonoterapie pentru a se menţine într-o formă cît mai bună: actriţa Sharon Stone, pilotul de formula I Rubens Barrichelo, Regina mamă Elisabeta II, fotbalistul Zinedine Zidane şi rockerii de la Rolling Stones.
Aplicaţii şi în stomatologie
Se spune că 40 de minute de tratament pe cale venoasă echivalează cu două săptămîni de stat la munte. Terapia oxigen-ozon este aşadar o metodă naturală de vindecare. În ţările din Europa de Vest şi în Statele Unite ale Americii, ozonoterapia este cunoscută şi practicată de peste 30 de ani.
Şi în Romania, din ce în ce mai multe centre medicale aplică această metodă. Datorită efectului antialgic, ozonoterapia este frecvent folosită la recuperarea sportivilor care suferă accidentări şi care trebuie să îşi reia antrenamentele. Leziunile se vindecă mai repede sub acţiunea ozonului, datorită proprietăţilor lui antioxidante. De aceea, recuperarea după rupturile musculare, după infarct ori după atacuri cerebrale poate fi mai scurtă.
Persoanele infectate cu virusul HIV ori cu virusuri hepatice sau care fac tratamente cu citostatice pot apela la ozonoterapie ca modalitate de întărire a organismului. Ozonoterapia este folosită şi în tratarea problemelor dentare, deoarece reduce cantitatea de bacterii nocive, favorizînd şi remineralizarea dinţilor.
Istoria medicală a ozonului
- Olandezul Martinus Van Marum în 1783 a descris pentru prima dată un gaz cu miros specific care apare la descărcarea electrică.
- În 1840, germanul Schonbein numeşte gazul ozon, care în limba greacă înseamnă „aer proaspăt“.
- În 1856, Tait şi Andews susţin ipoteza precum că ozonul este o formă alotropă a oxigenului.
- În 1857, Werner von Siemen crează primul generator de ozon.
- În 1898, Brodie şi Landenburg prezintă pentru prima dată formula chimică a ozonului: O3.
- Terapia cu ozon a fost acceptată în SUA în 1880.
- În 1896, geniul în electricitate Nikola Tesla şi-a patentat primul generator de ozon medical, „Raza violetă“, iar în 1900 a înfiinţat propria companie, Tesla Ozone Co. Tesla le vindea doctorilor maşini de produs ozon şi ulei de măsline ozonizat.
- La începutul secolului XX, în SUA aproape fiecare magazin de parfumerie era dotat cu un generator de ozon, devine foarte popular uleiul de măsline ozonificat „Glucozon“.
- În 1916, în timpul primului război mondial, medicul german A. Wolff foloseşte cu succes ozonul în chirurgia de campanie pentru tratamentul plăgilor infectate.
- După zeci de ani de studii şi aplicaţii, în 1931, Dr. Otto Warburg cîştigă primul Premiu Nobel pentru munca sa prin care a demonstrat că de fapt cancerul e cauzat de o lipsă de oxigen în celule. El afirma: „cancerul apare ori de cîte ori o celulă primeşte mai puţin de 60% din necesarul ei de oxigen“.
- În anii 40, medicul Robert Mayer utillizează ozonul în pediatrie pentru prima dată.
- În 1961, Hans Wolff introduce tehnica autohemoterapiei cu ozon.
- În 1987, profesorii germani Renate Viebahn şi Zigfrid Rilling publică primul manual de ozonoterapie unde sînt prezentate protocoalele de tratament pentru aproape 100 de afecţiuni.
- În 1988, Freberg şi Carpendale demonstrează efectul antiviral al ozonului asupra virusului SIDA.
Contraindicaţii
Deşi ozonoterapia este recomandată aproape oricui, indiferent de boală sau vîrstă, există cîteva cazuri în care pacieţii trebuie să manifeste precauţie:
- hipertiroidism
- deficitul de G-6-PD (Glucoză-6-fosfatdehidrogenază)
- hipertensiune arterială mai mare de 160 mm Hg
- accident vascular hemoragic
- stări posthemoragice.
Beneficiile ozonului
- previne boli, complicaţii provocate de anumite boli, diminuează puseele acute, previne îmbătrînirea precoce
- îmbunătăţeşte substanţial calitatea vieţii şi creşte speranţa de viaţă la bolnavii cronici
- poate diminua consumul de medicamente şi a reacţiilor secundare provocate de acestea
- poate salva de la unele intervenţii chirurgicale
- este un agent cosmetic excelent care acţionează atît din exterior, cît şi din interior
- este o şansă în plus.
de: Camelia Onciu
• Terapia cu ozon ajută în cele mai diverse afecţiuni, provoacă moartea celulelor canceroase şi amînă efectele îmbătrînirii
Prospeţimea aerului montan dă energie şi bună dispoziţie. Efectul se datorează ozonului, gaz cu miros specific pe care-l putem simţi mai ales în zilele de vară, după o ploaie cu descărcări electrice. Ozonul este gazul care întreţine viaţa pe pămînt, stratul de ozon constituind un filtru natural care absoarbe cea mai mare parte a radiaţiilor ultraviolete, periculoase pentru organismele vii. Folosit în anumite concentraţii, ozonul protejează de acţiunea unor factori nocivi care duc la îmbătrînire şi apariţia unor boli. În combinaţie cu oxigenul, acest gaz vital contituie baza unei terapii nemedicamentoase revoluţionare, cu efecte dovedite în tratarea multor boli, dar şi în cosmetică, în tratamentele anti-age.
Duşmanul microorganismelor rele
Ozonoterapia porneşte de la principiul că, la originea oricărei afecţiuni, se află oxigenarea insuficientă la nivel celular, iar tratamentul bazat pe un amestec de oxigen şi ozon poate repara din interior, reducînd inflamaţia. Acest tip de terapie duce la eliminarea toxinelor, uşurînd munca sistemului imunitar. Există experţi care spun că ozonul chiar ia locul sistemului imunitar. Dr. Atkins, cunoscut pentru dieta Atkins, a tratat în propria clinică mai mulţi oameni cu cancer, folosind ozon, iar rezultatele au fost spectaculoase. Ozonul omoară celulele bolnave prin intermediul enzimelor. Toate celulele sănătoase au trei enzime care le protejează împotriva oxidării. Fiecare celulă este o maşină de ars oxigenul. Celulele nesănătoase nu au aceste enzime protectoare, ceea ce le face să fie lipsite de apărare în faţa ozonului. De aceea, introducerea cantităţii optime de ozon la nivelul tumorii o sufocă. Omoară virusurile, bacteriile, mucegaiurile, fungii, deoarece aceste organisme trăiesc în medii cu oxigen puţin. Ca dovadă, mucegaiul căruia îi plac mediile neaerisite, dispare atunci cînd încăperea este puternic oxigenată.
Atomul care lucrează pentru sănătatea noastră
Terapia oxigen-ozon constituie o metodă naturală de vindecare ce exploatează proprietăţile celor două gaze. Amestecul poate fi administrat atît local, cît şi sistemic, în întreg organismul. Efectele sînt remarcabile: neutralizarea toxinelor acumulate de-a lungul timpului în interiorul corpului, reducerea inflamaţiilor, reglarea pH-ului, activarea circulaţiei sîngelui. Terapia cu ozon se bazează pe instabilitatea acestui gaz. Atomul în plus care formează molecula de ozon (O3) se poate desprinde, combinîndu-se cu alte molecule şi oxidîndu-le. Efectul antimicrobian, antifungic şi antiviral se datoreză atît acţiunii directe a ozonului cît şi capacităţii sale de a forma cu acizii graşi nesaturaţi compuşi foarte activi peroxizi, care acţionează destructiv asupra microorganismelor. În concentraţii foarte mici, este un gaz aproape incolor şi inodor, dar în concentraţii mai mari apare mirosul puternic de iarbă verde, iar cînd acesta depăşeşte 15%, are culoare verde deschis, devenind toxic pentru organismele vii şi iritînd căile respiratorii. În scop medicinal, se foloseşte ozon cu o concentraţie de 50 de ori mai mică decît cea toxică.
Folosit ca agent purificator şi terapeutic
Reacţiile adverse sînt aproape nule. Un studiu al Societăţii Medicale Germane referitor la posibile complicaţii şi reacţii secundare ale ozonoterapiei arată că probabilitatea unei reacţii secundare este de 0,000005% la o şedinţă. Fiind o metodă sigură, ozonoterapia este folosită în practica multor ramuri medicale: dermatologie, medicină internă, nefrologie şi dializă, neurologie, stomatologie, oncologie, reumatologie şi ortopedie, angiologie şi flebologie. Efectul antibactericid al ozonului îl depăşeşte de două ori pe cel al clorului, motiv pentru care Los Angeles-ul, de pildă, foloseşte ozon pentru purificarea apei potabile. Majoritatea piscinelor din Europa folosesc ozon în loc de clor. Acest gaz este la fel de eficient şi în cazurile rezistente la antibiotice, nu induce rezistenţă şi cel mai important lucru: nu acţionează asupra florei saprofite (benefice) organismului. Administrarea amestecului de oxigen şi ozon duce la creşterea cantităţii de oxigen în sînge, sînt activate procesele metabolice în eritrocite prin creşterea 2,3 difosfogliceratului responsabil de eliberarea oxigenului în sînge, creşte plasticitatea şi rezistenţa membranei eritrocitare. Acţiunea antioxidantă şi detoxifiantă a ozonului se manifestă prin capacitatea lui de a rupe mecanismele de formare a radicalilor liberi, stopează peroxidarea lipidelor şi stimulează sistemele antiradicali. Se modifică reacţia acido-bazică către una mai alcalină, se elimină acidul lactic.
Metodele ozonoterapiei
Există două tipuri de metode de administrare a amestecului de oxigen-ozon. Autohemoterapia majoră constă în prelevarea în pungi speciale a unei cantităţi de sînge (50-100-150 ml) din vena cubitală. Acesta este amestecat cu o cantitate egală de ozon de o anumită concentraţie, după care este reperfuzată pacientului. Procedura este nedureroasă, nu prezintă niciun risc pentru pacient şi durează circa o oră. Autohemoterapia majoră este recomandată în afecţiuni cu caracter mai grav (boli cardiovasculare, boli autoimune, afecţiuni hepatice, în tratamentul anti age-ing). Autohemoterapia minoră constă în prelevarea a 10-15 ml de sînge venos care este amestecat cu o cantitae egală de ozon şi este injectată imediat intramuscular. Procedura se foloseşte în tratarea stărilor de deficit imunitar secundar, stări gripale şi alte infecţii virale, afecţiuni dermatologice (acnee). Insuflaţiile rectale cu ozon au acţiune locală (antiinflamatorie, regenerativă, antiseptică şi de refacere a florei intestinale), cît şi generală asupra organismului, deoarece ozonul se absoarbe foarte uşor prin mucoasa intestinală.
Tratează şi previne
Ozonoterapia locală poate fi realizată prin mai multe proceduri. Infiltraţiile subcutanate se fac în afecţiuni dermatologice, reumatologie, probleme de circulaţie periferică, medicină estetică (celulită). Infiltraţiile intramusculare şi intraarticulare se aplică în tratamentul unor afecţiuni reumatismale. Mai există şi metoda ozonopuncturii care constă în infiltraţii cu ozon în punctele de acupunctură.
O altă procedură terapeutică utilizează intern şi extern apa şi uleiul ozonificate pentru afecţiuni dermatologice, stomatologice, dereglări ale aparatului digestiv. În scopuri medicinale, gazul folosit este precis dozat în aparate speciale. În general, ozonoterapia e recomandată atunci cînd tratamentul obişnuit, de lungă durată, nu dă rezultate. În cazul afecţiunilor cardiovasculare, ozonoterapia are în primul rînd rol preventiv în ceea ce priveşte ateroscleroza, cardiopatia ischemică, hipertensiunea arterială, arterita, afecţiunile venelor. Amestecul de ozon şi oxigen are capacitatea de a ameliora circulaţia periferică capilară, are efect vasodilatator, restabileşte funcţia de transport a oxigenului care îi revine sîngelui, scade colesterolul şi glicemia, reduce valorile presiunii arteriale.
Boli care nu rezistă ozonoterapiei
Trebuie menţionat faptul că ozonoterapia poate fi aplicată cu succes în tratamentul oricărui sindrom dureros. Datorită acţiunii sale de ameliorare a metabolismului şi de protejare a vaselor sanguine, este eficientă şi recomandată în tratamentul complicaţiilor diabetuluii zaharat, pentru prevenirea şi stoparea fenomenelor de îmbătrînire a organismului, creşterea perfomanţelor fizice şi intelectuale. Prevenţia şi tratamentul unor afecţiuni neurodegenerative este un capitol important al ozonoterapiei în cazuri ca: Boala Alzheimer, Boala Parkinson, scleroza multiplă, scleroza amitrofică, recuperarea post AVC, dar şi recuperarea după orice trumatism al SNC. În afecţiuni gastro-intestinale şi hepato-biliare, amestecul de oxigen-ozon are o acţiune benefică asupra metabolismului hepatic, cresc nivelul de oxigenare a hepatocitelor şi vitalitatea lor, creşte nivelul catalazei, creşte capacitatea de detoxifiere a ficatului. Se ştie că oxidează aproape toate chimicalele făcute de om.
Frumuseţe şi tinereţe
În domeniul cosmeticii, terapia cu ozon este cunoscută pentru minunatele ei efecte de încetinire a îmbătrînirii, de remodelare a corpului. Ozonoterapia estetică se realizează printr-o baie de ozon-oxigen care provoaă transpiraţia la rece, cu efecte rapide în eliminarea celulitei, a retenţiei hidrice, reducerea depozitelor de grăsime, întărirea tonusului muscular, tratarea problemelor articulare şi a eczemelor. Terapia curăţă porii capilarelor şi elimină metalele grele şi grăsimile din organism. Zonele inestetice ale pielii, apărute odată cu celulita, sînt provocate de lipsa de oxigenare a ţesuturilor pielii. Băile terapeutice se fac în spaţiu închis. Odată pătruns în organism, amestecul gazos distruge învelişul ţesutului adipos şi facilitează arderea şi eliminarea prin transpiraţie. Costul unei şedinţe este de circa 60 de lei.
Vedetele din toată lumea apelează la ozonoterapie pentru a se menţine într-o formă cît mai bună: actriţa Sharon Stone, pilotul de formula I Rubens Barrichelo, Regina mamă Elisabeta II, fotbalistul Zinedine Zidane şi rockerii de la Rolling Stones.
Aplicaţii şi în stomatologie
Se spune că 40 de minute de tratament pe cale venoasă echivalează cu două săptămîni de stat la munte. Terapia oxigen-ozon este aşadar o metodă naturală de vindecare. În ţările din Europa de Vest şi în Statele Unite ale Americii, ozonoterapia este cunoscută şi practicată de peste 30 de ani.
Şi în Romania, din ce în ce mai multe centre medicale aplică această metodă. Datorită efectului antialgic, ozonoterapia este frecvent folosită la recuperarea sportivilor care suferă accidentări şi care trebuie să îşi reia antrenamentele. Leziunile se vindecă mai repede sub acţiunea ozonului, datorită proprietăţilor lui antioxidante. De aceea, recuperarea după rupturile musculare, după infarct ori după atacuri cerebrale poate fi mai scurtă.
Persoanele infectate cu virusul HIV ori cu virusuri hepatice sau care fac tratamente cu citostatice pot apela la ozonoterapie ca modalitate de întărire a organismului. Ozonoterapia este folosită şi în tratarea problemelor dentare, deoarece reduce cantitatea de bacterii nocive, favorizînd şi remineralizarea dinţilor.
Istoria medicală a ozonului
- Olandezul Martinus Van Marum în 1783 a descris pentru prima dată un gaz cu miros specific care apare la descărcarea electrică.
- În 1840, germanul Schonbein numeşte gazul ozon, care în limba greacă înseamnă „aer proaspăt“.
- În 1856, Tait şi Andews susţin ipoteza precum că ozonul este o formă alotropă a oxigenului.
- În 1857, Werner von Siemen crează primul generator de ozon.
- În 1898, Brodie şi Landenburg prezintă pentru prima dată formula chimică a ozonului: O3.
- Terapia cu ozon a fost acceptată în SUA în 1880.
- În 1896, geniul în electricitate Nikola Tesla şi-a patentat primul generator de ozon medical, „Raza violetă“, iar în 1900 a înfiinţat propria companie, Tesla Ozone Co. Tesla le vindea doctorilor maşini de produs ozon şi ulei de măsline ozonizat.
- La începutul secolului XX, în SUA aproape fiecare magazin de parfumerie era dotat cu un generator de ozon, devine foarte popular uleiul de măsline ozonificat „Glucozon“.
- În 1916, în timpul primului război mondial, medicul german A. Wolff foloseşte cu succes ozonul în chirurgia de campanie pentru tratamentul plăgilor infectate.
- După zeci de ani de studii şi aplicaţii, în 1931, Dr. Otto Warburg cîştigă primul Premiu Nobel pentru munca sa prin care a demonstrat că de fapt cancerul e cauzat de o lipsă de oxigen în celule. El afirma: „cancerul apare ori de cîte ori o celulă primeşte mai puţin de 60% din necesarul ei de oxigen“.
- În anii 40, medicul Robert Mayer utillizează ozonul în pediatrie pentru prima dată.
- În 1961, Hans Wolff introduce tehnica autohemoterapiei cu ozon.
- În 1987, profesorii germani Renate Viebahn şi Zigfrid Rilling publică primul manual de ozonoterapie unde sînt prezentate protocoalele de tratament pentru aproape 100 de afecţiuni.
- În 1988, Freberg şi Carpendale demonstrează efectul antiviral al ozonului asupra virusului SIDA.
Contraindicaţii
Deşi ozonoterapia este recomandată aproape oricui, indiferent de boală sau vîrstă, există cîteva cazuri în care pacieţii trebuie să manifeste precauţie:
- hipertiroidism
- deficitul de G-6-PD (Glucoză-6-fosfatdehidrogenază)
- hipertensiune arterială mai mare de 160 mm Hg
- accident vascular hemoragic
- stări posthemoragice.
Beneficiile ozonului
- previne boli, complicaţii provocate de anumite boli, diminuează puseele acute, previne îmbătrînirea precoce
- îmbunătăţeşte substanţial calitatea vieţii şi creşte speranţa de viaţă la bolnavii cronici
- poate diminua consumul de medicamente şi a reacţiilor secundare provocate de acestea
- poate salva de la unele intervenţii chirurgicale
- este un agent cosmetic excelent care acţionează atît din exterior, cît şi din interior
- este o şansă în plus.
de: Camelia Onciu
sâmbătă, 19 iunie 2010
marți, 15 iunie 2010
Principiul combinarii corecte a alimentelor 2
Principiul combinarii corecte a alimentelor
Clasificarea alimentelor
Alimentele sunt substante comestibile care contin un anumit numar de elemente organice, precum : proteine, lipide, glucide, saruri minerale si vitamine, apa si materii nedigerabile (ca fibrele).
Proteinele
Acestea sunt celule organice ale muschilor, organelor, creierului, oaselor etc. Sunt formate din cele mai simple elemente, numite “aminoacizi”.
Problema care se pune in cazul unei alimentatii “traditionale” nu este sa duci lipsa de proteine, ci cum sa nu mananci prea multe. Prea multe proteine sunt periculoase pentru corpul uman in aceeasi masura cu a avea prea putine.
Proteinele sunt cele mai complexe alimente, iar asimilarea si utilizarea lor, cele mai complicate.
Daca alimentul cel mai usor de descompus este fructul, cel mai greu de separat in elemente pe care corpul nostru le poate folosi este proteina.
Cand consumam proteine, corpul cheltuie pentru digestie o energie mai mare decat pentru orice alt aliment.
Cu cat mancam mai multe proteine, cu atat mai mult ne este consumata energia pentru descompunerea lor.
Noi nu avem nevoie atat de mult de proteine, deoarece corpul uman recicleaza doar 70% din reziduurile proteice; si apoi, noi ne pierdem numai 23 de grame de proteine pe zi, prin fecale, urina, par, piele moarta si transpiratie.
Pentru a completa aceasta cantitate pierduta ar trebui sa mancam 750 grame proteine, ori unii mananca mai mult.
Consumand mai mult decat avem nevoie, corpul este suprasolicitat in incercarea lui de a elimina surplusul. Proteinele in exces nu numai ca va fura energie, dar trebuie sa fie depozitate in corp ca reziduu toxic, determinand si o crestere in greutate, deoarece nu exista energia necesara pentru a-l elimina. A doua zi, un alt surplus de proteine apare si situatia se agraveaza. Proteina nu apare in corpul omului prin consumul de proteine, ci prin aminoacizii din mancare. Proteina animalelor consumate difera de proteina umana. Corpul nu poate folosi sau asimila proteine in forma lor originara. Ele trebuie descompuse in aminoacizii care o formeaza. Apoi, corpul recompune aminoacizii (ii sintetizeaza) in proteine proprii corpului uman. Valoarea unui aliment este data de aminoacizii care il compun. Animalele insa nu au puterea sa sintetizeze cei 8 aminoacizi esentiali si de aceea trebuie sa-I ia din plante. Plantele ii pot sintetiza din aer, apa, pamant, dar animalele, inclusiv omul, sunt dependente de proteinele din plante – fie direct, mancand plantele, fie indirect, mancand animalele care au mancat plante (carnivorele mananca numai ierbvivore).
Exista 23 de aminoacizi diferiti. Toti sunt esentiali, altfel nu ar mai exista. 15 dintre ei pot fi sintetizati de corpul uman, dar 8 trebuie luati direct din mancarea consumata.
Consumarea regulata a fructelor, vegetalelor, nucilor, semintelor, mugurilor va asigura toti aminoacizii necesari, exact ca si la alte mamifere, care nu consuma carne si care totusi nu sufera de vreo deficienta proteica.
Din alimentele digerate si din reciclarea reziduurilor proteice, corpul are in permanenta aminoacizi, care circula prin sange si prin sistemul limfatic. Cand corpul are nevoie de aminoacizi, ii ia de aici.
Circulatia aminoacizilor este ca o banca deschisa toata ziua. Ficatul si celulele depun si scot permanent aminoacizii necesari din sange si limfa. Cand in sange sunt prea multi, ficatul ii scoate si ii depune (stocheaza) pana este din nou nevoie de ei. Daca scade nivelul lor din sange datorita consumarii acestora de catre celule, ficatul ii repune inapoi in circulatie. Si celulele ii pot depozita si repune in circulatie. Deoarece majoritatea celulelor din corp sintetizeaza mai multe proteine decat este necesar pentru sustinerea vietiilor, celelalte celule retransforma proteinele repartizate lor in aminoacizi, depozitandu-i in sange. Acest circuit al aminoacizilor este esential in intelegerea faptului ca proteinele complete (animale) nu sunt necesare in dieta.
Cei 8 aminoacizi pe care corpul nostru nu ii poate sintetiza trebuie luati din alimente. Fructele si vegetalele contin majoritatea celor 8 aminoacizi, iar morcovii, bananele, varza, conopida, porumbul, castravetii, vinetele, mazarea, cartofii, dovlecii, rosiile, nucile, semintele de floarea-soarelui, susanul, alunele si fasolea ii contin pe toti opt.
Aminoacizii continuti in plante sunt intr-o cantitate mai mare decat cei continuti in carnuri.
Trebuie urmarite urmatoarele aspecte :
1. Carnurile nu ne furnizeaza combustibil; energia se gaseste in carbohidrati (vezi “Glucidele”). Carnea nu contine carbohidrati, deci nu furnizeaza energie.
2. Grasimile pot furniza energie, dar descompunerea lor este mai greoaie si mai putin eficienta. Ele sunt descompuse in combustibil numai cand rezervele de carbohidrati sunt epuizate. Grasimea din corp nu provine numai de la consumul lor direct. Cand se consuma in exces carbohidrati, acestia sunt transformati de organism in grasime si sunt depusi ca atare. Astfel, corpul poate inmagazina si folosi grasime fara a consuma mancaruri grase. Depozitele de grasime pot fi privite ca o banca de carbohidrati, unde se fac restituiri sau depuneri, cand este necesar.
3. Sanatatea noastra depinde foarte mult de fibrele celulozice pe care le consumam. Printre multe alte lucruri, ele previn constipatia si hemoroizii. Carnea nu contine fibre celulozice.
4. Un lant de aminoacizi contine de la 51 pana la 200.000 de aminoacizi. Cand mancam carne, acest lant trebuie descompus (rupt) complet si reasamblat in proteina umana. Aminoacizii sunt foarte delicati. Caldura gatitului ii coaguleaza sau ii distruge, facandu-I inutilizabili pentru organism. Astfel, devin toxici depunandu-se, marind consumul de energie.
5. Carnea este foarte bogata in grasimi saturate, diferite de cele folosite pentru energie; provoaca atacul de cord (datorat colesterolului).
6. Sinteza vitaminei B12 este ingreunata mult, provocand starile anemice.
7. Toxinele continute de carnea animalelor au o extraordinar de mare influenta in perturbarea metabolismului hidratilor de carbon, de aici pana la diabet nemaifiind decat doi pasi.
8. Mare parte a tumorilor, adesea maligne, au la origine substante create in timpul digestiei carnii, care nu au putut fi asimilate de organism.
9. Foarte putina lume stie ca, pentru a inlocui culoarea gri-verzuie a carnii, dupa taierea animalului, cu acea culoare rosiatica, placuta, a produsului din galantar, majoritatea fabricilor de prelucrat folosesc nitrati si conservanti foarte daunatori organismului uman, predispunandu-l in timp la cancer.
10. In urma procesarii termice calitatile carnii se modifica :
• Valoarea nutritiva a carnii scade cu 2/3.
• Fierul devine anorganic, deci nefolositor corpului uman.
• Vitaminele dispar aproape complet din carnea fripta sau fiarta.
• Noul aliment incarca si aciduleaza organismul uman favorizand aparitia bolilor.
Clasificarea alimentelor
Alimentele sunt substante comestibile care contin un anumit numar de elemente organice, precum : proteine, lipide, glucide, saruri minerale si vitamine, apa si materii nedigerabile (ca fibrele).
Proteinele
Acestea sunt celule organice ale muschilor, organelor, creierului, oaselor etc. Sunt formate din cele mai simple elemente, numite “aminoacizi”.
Problema care se pune in cazul unei alimentatii “traditionale” nu este sa duci lipsa de proteine, ci cum sa nu mananci prea multe. Prea multe proteine sunt periculoase pentru corpul uman in aceeasi masura cu a avea prea putine.
Proteinele sunt cele mai complexe alimente, iar asimilarea si utilizarea lor, cele mai complicate.
Daca alimentul cel mai usor de descompus este fructul, cel mai greu de separat in elemente pe care corpul nostru le poate folosi este proteina.
Cand consumam proteine, corpul cheltuie pentru digestie o energie mai mare decat pentru orice alt aliment.
Cu cat mancam mai multe proteine, cu atat mai mult ne este consumata energia pentru descompunerea lor.
Noi nu avem nevoie atat de mult de proteine, deoarece corpul uman recicleaza doar 70% din reziduurile proteice; si apoi, noi ne pierdem numai 23 de grame de proteine pe zi, prin fecale, urina, par, piele moarta si transpiratie.
Pentru a completa aceasta cantitate pierduta ar trebui sa mancam 750 grame proteine, ori unii mananca mai mult.
Consumand mai mult decat avem nevoie, corpul este suprasolicitat in incercarea lui de a elimina surplusul. Proteinele in exces nu numai ca va fura energie, dar trebuie sa fie depozitate in corp ca reziduu toxic, determinand si o crestere in greutate, deoarece nu exista energia necesara pentru a-l elimina. A doua zi, un alt surplus de proteine apare si situatia se agraveaza. Proteina nu apare in corpul omului prin consumul de proteine, ci prin aminoacizii din mancare. Proteina animalelor consumate difera de proteina umana. Corpul nu poate folosi sau asimila proteine in forma lor originara. Ele trebuie descompuse in aminoacizii care o formeaza. Apoi, corpul recompune aminoacizii (ii sintetizeaza) in proteine proprii corpului uman. Valoarea unui aliment este data de aminoacizii care il compun. Animalele insa nu au puterea sa sintetizeze cei 8 aminoacizi esentiali si de aceea trebuie sa-I ia din plante. Plantele ii pot sintetiza din aer, apa, pamant, dar animalele, inclusiv omul, sunt dependente de proteinele din plante – fie direct, mancand plantele, fie indirect, mancand animalele care au mancat plante (carnivorele mananca numai ierbvivore).
Exista 23 de aminoacizi diferiti. Toti sunt esentiali, altfel nu ar mai exista. 15 dintre ei pot fi sintetizati de corpul uman, dar 8 trebuie luati direct din mancarea consumata.
Consumarea regulata a fructelor, vegetalelor, nucilor, semintelor, mugurilor va asigura toti aminoacizii necesari, exact ca si la alte mamifere, care nu consuma carne si care totusi nu sufera de vreo deficienta proteica.
Din alimentele digerate si din reciclarea reziduurilor proteice, corpul are in permanenta aminoacizi, care circula prin sange si prin sistemul limfatic. Cand corpul are nevoie de aminoacizi, ii ia de aici.
Circulatia aminoacizilor este ca o banca deschisa toata ziua. Ficatul si celulele depun si scot permanent aminoacizii necesari din sange si limfa. Cand in sange sunt prea multi, ficatul ii scoate si ii depune (stocheaza) pana este din nou nevoie de ei. Daca scade nivelul lor din sange datorita consumarii acestora de catre celule, ficatul ii repune inapoi in circulatie. Si celulele ii pot depozita si repune in circulatie. Deoarece majoritatea celulelor din corp sintetizeaza mai multe proteine decat este necesar pentru sustinerea vietiilor, celelalte celule retransforma proteinele repartizate lor in aminoacizi, depozitandu-i in sange. Acest circuit al aminoacizilor este esential in intelegerea faptului ca proteinele complete (animale) nu sunt necesare in dieta.
Cei 8 aminoacizi pe care corpul nostru nu ii poate sintetiza trebuie luati din alimente. Fructele si vegetalele contin majoritatea celor 8 aminoacizi, iar morcovii, bananele, varza, conopida, porumbul, castravetii, vinetele, mazarea, cartofii, dovlecii, rosiile, nucile, semintele de floarea-soarelui, susanul, alunele si fasolea ii contin pe toti opt.
Aminoacizii continuti in plante sunt intr-o cantitate mai mare decat cei continuti in carnuri.
Trebuie urmarite urmatoarele aspecte :
1. Carnurile nu ne furnizeaza combustibil; energia se gaseste in carbohidrati (vezi “Glucidele”). Carnea nu contine carbohidrati, deci nu furnizeaza energie.
2. Grasimile pot furniza energie, dar descompunerea lor este mai greoaie si mai putin eficienta. Ele sunt descompuse in combustibil numai cand rezervele de carbohidrati sunt epuizate. Grasimea din corp nu provine numai de la consumul lor direct. Cand se consuma in exces carbohidrati, acestia sunt transformati de organism in grasime si sunt depusi ca atare. Astfel, corpul poate inmagazina si folosi grasime fara a consuma mancaruri grase. Depozitele de grasime pot fi privite ca o banca de carbohidrati, unde se fac restituiri sau depuneri, cand este necesar.
3. Sanatatea noastra depinde foarte mult de fibrele celulozice pe care le consumam. Printre multe alte lucruri, ele previn constipatia si hemoroizii. Carnea nu contine fibre celulozice.
4. Un lant de aminoacizi contine de la 51 pana la 200.000 de aminoacizi. Cand mancam carne, acest lant trebuie descompus (rupt) complet si reasamblat in proteina umana. Aminoacizii sunt foarte delicati. Caldura gatitului ii coaguleaza sau ii distruge, facandu-I inutilizabili pentru organism. Astfel, devin toxici depunandu-se, marind consumul de energie.
5. Carnea este foarte bogata in grasimi saturate, diferite de cele folosite pentru energie; provoaca atacul de cord (datorat colesterolului).
6. Sinteza vitaminei B12 este ingreunata mult, provocand starile anemice.
7. Toxinele continute de carnea animalelor au o extraordinar de mare influenta in perturbarea metabolismului hidratilor de carbon, de aici pana la diabet nemaifiind decat doi pasi.
8. Mare parte a tumorilor, adesea maligne, au la origine substante create in timpul digestiei carnii, care nu au putut fi asimilate de organism.
9. Foarte putina lume stie ca, pentru a inlocui culoarea gri-verzuie a carnii, dupa taierea animalului, cu acea culoare rosiatica, placuta, a produsului din galantar, majoritatea fabricilor de prelucrat folosesc nitrati si conservanti foarte daunatori organismului uman, predispunandu-l in timp la cancer.
10. In urma procesarii termice calitatile carnii se modifica :
• Valoarea nutritiva a carnii scade cu 2/3.
• Fierul devine anorganic, deci nefolositor corpului uman.
• Vitaminele dispar aproape complet din carnea fripta sau fiarta.
• Noul aliment incarca si aciduleaza organismul uman favorizand aparitia bolilor.
Principiile corecte ale combinarii alimentelor- Dieta Vietii
Principiile corecte ale combinarii alimentelor constau in :
• A nu dori sa pierdem inutil energie.
• A nu dori ca mancarea sa stea in stomacul nostru 8 ore si sa se altereze, apoi sa treaca si sa ramana in intestine peste 20 de ore.
• A dori ca alimentul sa stea 3 ore in stomacul nostru fara sa putrezeasca, sa fermenteze fara gaze, arsuri, indigestie acida sau medicatie.
• A dori ca mancarea sa treaca repede si eficient prin intestine.
Pentru a obtine toate acestea, trebuie sa mancam un singur tip de mancare concentrata la o masa.
Exemplul 1 :
Daca mancati carne, aveti voie sa o mancati cu salata, si nu cu cartofi, orez, macaroane, branza, paine.
• Puteti sa combinati carnea cu : fasole verde, rosii, spanac, vinete, telina, conopida, dovlecei.
Vegetalele se digera in orice fel de sucuri, acide sau alcaline. Daca gatiti vegetale pentru a le manca langa o friptura la gratar, faceti si o salata de cruditati.
Exemplul 2 :
Mancati cartofi fierti cu unt, asortati cu dovlecei, fasole verde, dar si salata.
Ca regula, retineti :
Puteti manca alimente gatite bogate in amidon (cartofi, orez, fasole verde, paste, vinete, usturoi), dar trebuie sa mancati si o salata de cruditati.
Daca doriti sa mancati branza cu salata, nu folositi paine !
Exemplul 3 :
Uneori, natura a amestecat ea singura proteinele. Este cazul fasolei. Organismul nostru este incapabil sa digere bine acest amestec (putin mai greu decat in cazul altor alimente) prin modificarea combinatiei sucurilor digestive.
Daca nu este bine sa combinam amidonoasele cu proteinele, este bine sa combinam proteinele cu alte proteine ? Nu ! Pentru ca a combina doua alimente concentrate la o singura masa depaseste posibilitatile stomacului nostru de a functiona corect, usor si cu o cheltuiala minima de energie.
Proteinele sunt atat de diferite intre ele in combinatii, incat modificarile necesare digerarii lor combinate sunt practic imposibile. Se pot combina doua proteine de acelasi fel : carne de orice fel, produse lactate diferite, dar nu doua proteine diferite, ca de exemplu : oua cu lactate, carne cu oua. Combinarea amidonoaselor intre ele se poate face pentru ca ele nu se descompun atat de greu ca proteinele si nu apare fenomenul de fermentatie.
Exemplu : Puteti combina cartofi cu crutoane, fasole cu orez, cartofi cu fasole, fasole cu paine.
Dar cel mai bine ar fi sa nu le combinati.
Daca o faceti totusi, nu va veti deranja stomacul.
Combinarea corecta a mancarurilor nu ne va impiedica sa mancam felurile care ne plac, numai ca nu trebuie sa le mancam pe toate odata.
Animalele care traiesc in mijlocul naturii se bucura de o sanatate mult mai buna decat oamenii, pentru ca ele nu fac combinatii alimentare incorecte, mancand doar un singur fel de mancare odata; nu ca noi, care mancam tot ce ne cade in mana, inclusiv animalele.
Este cazul ca dupa 30, 40, 50 de ani de combinatii traditionale (nefericite) de alimente, sa incepeti un regim alimentar mai corect. Unde v-au dus traditiile ? La supraponderalitate, boli de stomac, de ficat, de rinichi, de inima, la cancer.
Observand modul de hranire al animalelor libere, in sanul naturii, va trebui sa remarcam faptul ca ele nu amesteca niciodata diferitele alimente pe care le consuma.
Omul este singura fiinta vie care face acest lucru, in detrimentul sanatatii sale; se pare ca aceste combinatii alimentare incorecte sunt motivele esentiale ale tulburarilor intestinale, care provoaca, mai departe, o multitudine de boli.
• A nu dori sa pierdem inutil energie.
• A nu dori ca mancarea sa stea in stomacul nostru 8 ore si sa se altereze, apoi sa treaca si sa ramana in intestine peste 20 de ore.
• A dori ca alimentul sa stea 3 ore in stomacul nostru fara sa putrezeasca, sa fermenteze fara gaze, arsuri, indigestie acida sau medicatie.
• A dori ca mancarea sa treaca repede si eficient prin intestine.
Pentru a obtine toate acestea, trebuie sa mancam un singur tip de mancare concentrata la o masa.
Exemplul 1 :
Daca mancati carne, aveti voie sa o mancati cu salata, si nu cu cartofi, orez, macaroane, branza, paine.
• Puteti sa combinati carnea cu : fasole verde, rosii, spanac, vinete, telina, conopida, dovlecei.
Vegetalele se digera in orice fel de sucuri, acide sau alcaline. Daca gatiti vegetale pentru a le manca langa o friptura la gratar, faceti si o salata de cruditati.
Exemplul 2 :
Mancati cartofi fierti cu unt, asortati cu dovlecei, fasole verde, dar si salata.
Ca regula, retineti :
Puteti manca alimente gatite bogate in amidon (cartofi, orez, fasole verde, paste, vinete, usturoi), dar trebuie sa mancati si o salata de cruditati.
Daca doriti sa mancati branza cu salata, nu folositi paine !
Exemplul 3 :
Uneori, natura a amestecat ea singura proteinele. Este cazul fasolei. Organismul nostru este incapabil sa digere bine acest amestec (putin mai greu decat in cazul altor alimente) prin modificarea combinatiei sucurilor digestive.
Daca nu este bine sa combinam amidonoasele cu proteinele, este bine sa combinam proteinele cu alte proteine ? Nu ! Pentru ca a combina doua alimente concentrate la o singura masa depaseste posibilitatile stomacului nostru de a functiona corect, usor si cu o cheltuiala minima de energie.
Proteinele sunt atat de diferite intre ele in combinatii, incat modificarile necesare digerarii lor combinate sunt practic imposibile. Se pot combina doua proteine de acelasi fel : carne de orice fel, produse lactate diferite, dar nu doua proteine diferite, ca de exemplu : oua cu lactate, carne cu oua. Combinarea amidonoaselor intre ele se poate face pentru ca ele nu se descompun atat de greu ca proteinele si nu apare fenomenul de fermentatie.
Exemplu : Puteti combina cartofi cu crutoane, fasole cu orez, cartofi cu fasole, fasole cu paine.
Dar cel mai bine ar fi sa nu le combinati.
Daca o faceti totusi, nu va veti deranja stomacul.
Combinarea corecta a mancarurilor nu ne va impiedica sa mancam felurile care ne plac, numai ca nu trebuie sa le mancam pe toate odata.
Animalele care traiesc in mijlocul naturii se bucura de o sanatate mult mai buna decat oamenii, pentru ca ele nu fac combinatii alimentare incorecte, mancand doar un singur fel de mancare odata; nu ca noi, care mancam tot ce ne cade in mana, inclusiv animalele.
Este cazul ca dupa 30, 40, 50 de ani de combinatii traditionale (nefericite) de alimente, sa incepeti un regim alimentar mai corect. Unde v-au dus traditiile ? La supraponderalitate, boli de stomac, de ficat, de rinichi, de inima, la cancer.
Observand modul de hranire al animalelor libere, in sanul naturii, va trebui sa remarcam faptul ca ele nu amesteca niciodata diferitele alimente pe care le consuma.
Omul este singura fiinta vie care face acest lucru, in detrimentul sanatatii sale; se pare ca aceste combinatii alimentare incorecte sunt motivele esentiale ale tulburarilor intestinale, care provoaca, mai departe, o multitudine de boli.
luni, 14 iunie 2010
Dieta Vietii 2.-Daniel Menrath Cum se constituie rezervele de grasime ?
Cum se constituie rezervele de grasime ?
• Procesul de constituire sau de neconstituire a grasimii de rezerva este legat direct de secretia de insulina.
• Insulina este un hormon secretat de pancreas, rolul ei fiind vital in metabolism.
• Functia insulinei : actioneaza asupra glucozei (zaharul) din sange, astfel incat aceasta sa intre in tesuturi. Aici, glucoza este folosita fie pentru a satisface nevoile energetice imediate ale corpului, fie pentru a se constitui rezerve de grasime, daca exista in cantitate mare.
Ingerarea unei glucide
De exemplu : o felie de paine mancata singura, fara alt adaos.
Painea este o glucida al carei amidon este transformat in glucoza si trece direct in sange.
In acest caz, organismul se afla subit in hiperglicemie (creste procentul de zahar in sange) si pancreasul secreta insulina.
Secretia de insulina a pancreasului are 2 obiective :
1. Sa fixeze glucoza in tesuturi – pentru a constitui o rezerva de energie pe termen scurt, pentru nevoile imediate ale corpului (glicogen) sau pentru a constitui un stoc pe termen lung, ca rezerva de grasime;
2. Sa scada procentul de zahar din sange (vezi hipoglicemia).
Ingerarea unei glucide si a unei lipide
De exemplu : o felie de paine cu unt.
Si in aceasta situatie, procesul metabolic care se desfasoara este asemanator cu cel intalnit la ingerarea glucidelor; diferenta fundamentala este aceea ca lipidele se regasesc in sange transformate in acid gras.
• Daca pancreasul functioneaza normal, atunci doza de insulina este in raport cu cantitatea de glucoza ce trebuie prelucrata;
• Daca pancreasul are o functionare defectuoasa, atunci cantitatea de insulina secretata este mai mare decat cea necesara pentru prelucrarea glucozei, iar o parte din energia lipidei (care, in mod normal, ar fi evacuata) va fi stocata anormal, ca rezerva de grasime;
• Deci starea pancreasului il deosebeste pe individul cu tendinta de ingrasare de cel care poate manca orice, fara sa se ingrase (primul fiind afectat de hiperinsulinism).
Ingerarea lipidelor
Metabolismul unei singure lipide nu are nici un efect glicemic, de aceea, in acest caz, nu are loc nici un fel de eliberare de glucoza in sange. Rezulta ca pancreasul nu secreta insulina, iar in absenta insulinei nu exista stocare de energie.
Aceasta nu inseamna ca lipidele nu folosesc organismului la nimic; in cursul digestiei, organismul ia din alimentul in cauza toate substantele care sunt necesare metabolismului sau energetic si in special vitaminele, acizii grasi esentiali si sarurile minerale (de exemplu : calciul din lactate).
Concluzionand, observam ca pancreasul este seful de orchestra al metabolismului : daca este in stare buna de functionare, isi va indeplini normal functia – scaderea glicemiei prin producerea dozei adecvate de insulina; daca este afectat (sufera de hiperinsulina) va avea tendinta sa declanseze o stocare anormala de acizi grasi, care inseamna, de fapt, grasimi de rezerva.
Deci pancreasul – prin functia sa insulinica – este responsabil de kilogramele in plus; o alimentatie hiperglucidica duce, in timp, la o disfunctie pancreatica.
Problema cea mai acuta a omului modern este criza interioara de energie. Daca nu ati avea energie in corp, ati fi mort. Fiecare doreste sa aiba mai multa energie. Ghiciti care dintre functiile organismului solicita mai multa energie decat oricare alta ? Digestia ! Nu va simtiti somnoros dupa masa ? Acest fenomen se intampla deoarece toate energiile sunt concentrate asupra digerarii alimentelor din sistem. Digestia cheltuie mai multa energie decat alergarea, inotul sau mersul cu bicicleta. Nu exista nimic care sa consume mai multa energie ca digestia.
Energia este cruciala pentru detoxificarea corpului, caci daca eliminati reziduurile toxice din organismul dumneavoastra, veti pierde din greutate. Ciclul eliminarii solicita si el o mare cheltuiala de energie.
De unde provine noua energie interna ? Desigur, din caile noastre digestive.
Combinarea mancarurilor este bazata pe descoperirea ca anumite combinatii de alimente sunt digerate cu mai multa usurinta si eficienta decat altele, deci cu un consum mai mic de energie interna.
Acest principiu ne invata ca :
1. Stomacul omului nu este “proiectat” de natura sa digere mai mult de o mancare concentrata o data.
2. Orice mancare care nu este fruct sau vegetala cruda este mancare concentrata.
3. Fiecare specie de mamifere are o constitutie adaptata unui anumit tip de mancare. Exista carnivore, ierbivore, fructivore, gruminivore, omnivore, fiecare cu tipul sau de tub digestiv. Omul nu poseda toate aceste tipuri de tub digestiv. Si totusi mancam toate felurile de mancare posibile.
4. Combinatiile de mancare, cum ar fi : carne cu cartofi, peste cu orez, pui cu macaroane, oua cu paine, branza cu paine, cereale cu lapte nu sunt in interesul sanatatii dumneavoastra si nu va vor furniza energia de care aveti nevoie sau corpul la care visati. Aceste combinatii va vor distruge si bruma de energie pe care o mai aveti.
Combinatiile incorecte de mancaruri duc la o adevarata criza de energie interna si la scurtarea spectaculoasa a vietii. Moartea apare in momentul in care corpul nu mai are la dispozitie energia necesara.
Sa luam un exemplu : friptura cu cartofi.
Ajungand in stomac sunt necesare sucuri gastrice care sa le digere. Carnea se digera in sucuri acide – ca, de altfel, si celelalte proteine. Cartoful se digera in sucuri alcaline – ca, de altfel, si fasolea, mazarea, orezul etc.
Cele doua tipuri de sucuri se neutralizeaza. Stomacul disperat, va incerca din nou sa le digere, printr-o noua secretare de sucuri gastrice, care insa, la randul lor, se neutralizeaza lasand mancarea tot nedigerata. Pana la noua secretie apar arsuri (stomacale), dar la sfarsit, mancarea care a fost digerata corect este inlaturata din stomac prin actiunea peristaltica a intestinelor. In acest timp, proteinele au putrezit, iar carbohidratii au fermentat. Putrefactia si fermentatia sunt doua procese de pe urma carora corpul nostru nu beneficiaza sub nici un chip. Nutrientii afectati de catre cele doua forme nu pot fi incorporati intr-o structura celulara sanatoasa, iar mancarurile alterate genereaza acizi toxici in corpul nostru. Apoi, se recurge la o gama intreaga de medicamente. De fapt, suntem singura specie de pe pamant care, dupa ce a mancat, trebuie sa ia medicamente pentru a misca mancarea prin tubul digestiv. Mancarea care sta in stomac se altereaza, iar substantele nutritive se pierd. Si totul cu o enorma cheltuiala de energie ! Apoi, aceasta mancare alterata ajunge in intestine. Imaginati – va 10-14 m de intestine avand de luptat cu mancarea alterata… Nu e de mirare ca suntem obositi dupa o masa grea !
Aceasta mancare sta in stomac timp de 8 ore, iar in intestine intre 20 si 40 de ore. Daca este corect combinata, ea va fi integral descompusa, absorbita si folosita de organism. La combinarea incorecta a mancarurilor apare fermentatia pe tractul digestiv si degaja alcool, cu aceleasi consecinte pentru ficat ca si consumul direct al alcoolului.
Principiile corecte ale combinarii alimentelor constau in :
• A nu dori sa pierdem inutil energie.
• A nu dori ca mancarea sa stea in stomacul nostru 8 ore si sa se altereze, apoi sa treaca si sa ramana in intestine peste 20 de ore.
• A dori ca alimentul sa stea 3 ore in stomacul nostru fara sa putrezeasca, sa fermenteze fara gaze, arsuri, indigestie acida sau medicatie.
• A dori ca mancarea sa treaca repede si eficient prin intestine.
Pentru a obtine toate acestea, trebuie sa mancam un singur tip de mancare concentrata la o masa.
• Procesul de constituire sau de neconstituire a grasimii de rezerva este legat direct de secretia de insulina.
• Insulina este un hormon secretat de pancreas, rolul ei fiind vital in metabolism.
• Functia insulinei : actioneaza asupra glucozei (zaharul) din sange, astfel incat aceasta sa intre in tesuturi. Aici, glucoza este folosita fie pentru a satisface nevoile energetice imediate ale corpului, fie pentru a se constitui rezerve de grasime, daca exista in cantitate mare.
Ingerarea unei glucide
De exemplu : o felie de paine mancata singura, fara alt adaos.
Painea este o glucida al carei amidon este transformat in glucoza si trece direct in sange.
In acest caz, organismul se afla subit in hiperglicemie (creste procentul de zahar in sange) si pancreasul secreta insulina.
Secretia de insulina a pancreasului are 2 obiective :
1. Sa fixeze glucoza in tesuturi – pentru a constitui o rezerva de energie pe termen scurt, pentru nevoile imediate ale corpului (glicogen) sau pentru a constitui un stoc pe termen lung, ca rezerva de grasime;
2. Sa scada procentul de zahar din sange (vezi hipoglicemia).
Ingerarea unei glucide si a unei lipide
De exemplu : o felie de paine cu unt.
Si in aceasta situatie, procesul metabolic care se desfasoara este asemanator cu cel intalnit la ingerarea glucidelor; diferenta fundamentala este aceea ca lipidele se regasesc in sange transformate in acid gras.
• Daca pancreasul functioneaza normal, atunci doza de insulina este in raport cu cantitatea de glucoza ce trebuie prelucrata;
• Daca pancreasul are o functionare defectuoasa, atunci cantitatea de insulina secretata este mai mare decat cea necesara pentru prelucrarea glucozei, iar o parte din energia lipidei (care, in mod normal, ar fi evacuata) va fi stocata anormal, ca rezerva de grasime;
• Deci starea pancreasului il deosebeste pe individul cu tendinta de ingrasare de cel care poate manca orice, fara sa se ingrase (primul fiind afectat de hiperinsulinism).
Ingerarea lipidelor
Metabolismul unei singure lipide nu are nici un efect glicemic, de aceea, in acest caz, nu are loc nici un fel de eliberare de glucoza in sange. Rezulta ca pancreasul nu secreta insulina, iar in absenta insulinei nu exista stocare de energie.
Aceasta nu inseamna ca lipidele nu folosesc organismului la nimic; in cursul digestiei, organismul ia din alimentul in cauza toate substantele care sunt necesare metabolismului sau energetic si in special vitaminele, acizii grasi esentiali si sarurile minerale (de exemplu : calciul din lactate).
Concluzionand, observam ca pancreasul este seful de orchestra al metabolismului : daca este in stare buna de functionare, isi va indeplini normal functia – scaderea glicemiei prin producerea dozei adecvate de insulina; daca este afectat (sufera de hiperinsulina) va avea tendinta sa declanseze o stocare anormala de acizi grasi, care inseamna, de fapt, grasimi de rezerva.
Deci pancreasul – prin functia sa insulinica – este responsabil de kilogramele in plus; o alimentatie hiperglucidica duce, in timp, la o disfunctie pancreatica.
Problema cea mai acuta a omului modern este criza interioara de energie. Daca nu ati avea energie in corp, ati fi mort. Fiecare doreste sa aiba mai multa energie. Ghiciti care dintre functiile organismului solicita mai multa energie decat oricare alta ? Digestia ! Nu va simtiti somnoros dupa masa ? Acest fenomen se intampla deoarece toate energiile sunt concentrate asupra digerarii alimentelor din sistem. Digestia cheltuie mai multa energie decat alergarea, inotul sau mersul cu bicicleta. Nu exista nimic care sa consume mai multa energie ca digestia.
Energia este cruciala pentru detoxificarea corpului, caci daca eliminati reziduurile toxice din organismul dumneavoastra, veti pierde din greutate. Ciclul eliminarii solicita si el o mare cheltuiala de energie.
De unde provine noua energie interna ? Desigur, din caile noastre digestive.
Combinarea mancarurilor este bazata pe descoperirea ca anumite combinatii de alimente sunt digerate cu mai multa usurinta si eficienta decat altele, deci cu un consum mai mic de energie interna.
Acest principiu ne invata ca :
1. Stomacul omului nu este “proiectat” de natura sa digere mai mult de o mancare concentrata o data.
2. Orice mancare care nu este fruct sau vegetala cruda este mancare concentrata.
3. Fiecare specie de mamifere are o constitutie adaptata unui anumit tip de mancare. Exista carnivore, ierbivore, fructivore, gruminivore, omnivore, fiecare cu tipul sau de tub digestiv. Omul nu poseda toate aceste tipuri de tub digestiv. Si totusi mancam toate felurile de mancare posibile.
4. Combinatiile de mancare, cum ar fi : carne cu cartofi, peste cu orez, pui cu macaroane, oua cu paine, branza cu paine, cereale cu lapte nu sunt in interesul sanatatii dumneavoastra si nu va vor furniza energia de care aveti nevoie sau corpul la care visati. Aceste combinatii va vor distruge si bruma de energie pe care o mai aveti.
Combinatiile incorecte de mancaruri duc la o adevarata criza de energie interna si la scurtarea spectaculoasa a vietii. Moartea apare in momentul in care corpul nu mai are la dispozitie energia necesara.
Sa luam un exemplu : friptura cu cartofi.
Ajungand in stomac sunt necesare sucuri gastrice care sa le digere. Carnea se digera in sucuri acide – ca, de altfel, si celelalte proteine. Cartoful se digera in sucuri alcaline – ca, de altfel, si fasolea, mazarea, orezul etc.
Cele doua tipuri de sucuri se neutralizeaza. Stomacul disperat, va incerca din nou sa le digere, printr-o noua secretare de sucuri gastrice, care insa, la randul lor, se neutralizeaza lasand mancarea tot nedigerata. Pana la noua secretie apar arsuri (stomacale), dar la sfarsit, mancarea care a fost digerata corect este inlaturata din stomac prin actiunea peristaltica a intestinelor. In acest timp, proteinele au putrezit, iar carbohidratii au fermentat. Putrefactia si fermentatia sunt doua procese de pe urma carora corpul nostru nu beneficiaza sub nici un chip. Nutrientii afectati de catre cele doua forme nu pot fi incorporati intr-o structura celulara sanatoasa, iar mancarurile alterate genereaza acizi toxici in corpul nostru. Apoi, se recurge la o gama intreaga de medicamente. De fapt, suntem singura specie de pe pamant care, dupa ce a mancat, trebuie sa ia medicamente pentru a misca mancarea prin tubul digestiv. Mancarea care sta in stomac se altereaza, iar substantele nutritive se pierd. Si totul cu o enorma cheltuiala de energie ! Apoi, aceasta mancare alterata ajunge in intestine. Imaginati – va 10-14 m de intestine avand de luptat cu mancarea alterata… Nu e de mirare ca suntem obositi dupa o masa grea !
Aceasta mancare sta in stomac timp de 8 ore, iar in intestine intre 20 si 40 de ore. Daca este corect combinata, ea va fi integral descompusa, absorbita si folosita de organism. La combinarea incorecta a mancarurilor apare fermentatia pe tractul digestiv si degaja alcool, cu aceleasi consecinte pentru ficat ca si consumul direct al alcoolului.
Principiile corecte ale combinarii alimentelor constau in :
• A nu dori sa pierdem inutil energie.
• A nu dori ca mancarea sa stea in stomacul nostru 8 ore si sa se altereze, apoi sa treaca si sa ramana in intestine peste 20 de ore.
• A dori ca alimentul sa stea 3 ore in stomacul nostru fara sa putrezeasca, sa fermenteze fara gaze, arsuri, indigestie acida sau medicatie.
• A dori ca mancarea sa treaca repede si eficient prin intestine.
Pentru a obtine toate acestea, trebuie sa mancam un singur tip de mancare concentrata la o masa.
joi, 10 iunie 2010
CUPA COMBAT GROUP LA PLOIESTI
SAMBATA 12 IUNIE 2010 ORA 9 VA ASTEPTAM IN PLOIESTI LA SALA DE SPORT A UNIVERSITATII DE PETROL SI GAZE LA CUPA COMBAT GROUP LA SPORT CHAMBARA SI KOBUDO MODERN IN CADRUL CAREIA SPORTIVII SE VOR INTRECE IN 3 PROBE, KODACHI, TATE KODACHI SI NUNCHAKU. CLUBURI INVITATE DRAGON BUCURESTI, GHEPARDO ILFOV, YANG PLOIESTI SI HO VANG DAO PLOIESTI. MULT SUCCES SPORTIVILOR PARTICIPANTI!
sâmbătă, 5 iunie 2010
SEMINARUL DE AUTOAPARARE TOTALA IN SISTEM KAISENDO
IN DATA DE 5 IUNIE 2010 S-A DESFASURAT LA BUCURESTI SEMINARUL DE AUTOAPARARE TOTALA IN SISTEM KAISENDO.
SEMINARUL A FOST CONDUS DE DIRECTORUL TEHNIC AL KAISENDO-ROMANIA DOMNUL DOCTOR LIVIU DANILA 5 DAN KAISENDO. GAZDA ACESTUI EVENIMENT A FOST CLUBUL DRAGON BUCURESTI CONDUS DE SENSEI COSTICA URSAC.
IN PRIMA PARTE A INTALNIRII S-AU STUDIAT PRINCIPII DE BIOMECANICA ARTICULARA ALE CORPULUI OMENESC, TEHNICI POLITIENESTI DE IMOBILIZARE SI TRANSPORT FORTAT, IAR IN A DOUA PARTE SA LUCRAT PROGRAMA DE EXAMINARE IN KAISENDO SI FORMELE COMPETITIONALE.
vineri, 4 iunie 2010
Istoria Ju-jutsu Partea 1
Istoria Ju Jutsu în epoca feudală
Unii autori au asamblat bucată cu bucată versiuni ale istoriei artei Ju Jutsu, unele dintre ele, cu real succes, altele mai puţin, eu am studiat mai multe carti despre epoca feudală japoneză şi am descoperit ca originea artelor martiale in Japonia se pierde in negura timpului.
Într-o schiţă a istoriei acestei arte, aflam despre inceputuri cu dificultate, lipsa de fiabilitate a scrierilor, multe cărţi tipărite pentru acest scop au fost puţine şi rare, şi în timp, au aparut nenumărate manuscrise aparţinând diferitelor şcoli de arte martiale, multe dintre ele fiind contradictorii şi nesatisfăcătoare creatorii noilor şcoli par la momentul respectiv ca au făcut istorie la voinţă, materialele despre evenimentele consecvente şi clare şi crearea Ju Jutsu-lui sunt rare.
În antichitate, cunoştinţele de istorie si arta a fost organizate de către profesori din diferite şcoli, care au fost trecute din mână în mână ca informaţii pentru studenţi, ca secrete, pentru a fi păstrate ca sacre.
În plus, izolarea dintr-o provincie la alta, în funcţie de sistemul feudal japonez, a împiedicat transmiterea informatiei intre profesori si elevi de la mai multe şcoli, şi aşa contrar şi adesea contradictorii,au fost transmise evenimentele din istoria lor, de la o generatie la alta. In continuare, este clar că interesul studenţilor era practic, mai degrabă decât cunoaşterea artei in sine, pentru a evolua si a progresa.
Multe sisteme de lupta sunt dezvoltate în timpul epocii feudale in Japonia, lupte cu arme ca suliţa, sabia, arcul, şi unele cu armele naturale, iar unul dintre acestea a fost Ju Jutsu
Revenind la originile aceastei arte stravechi, aceasta coincide cu apariţia clasei samurailor în 792 A.D. Armata la acel moment a fost formata din soldaţi înarmaţi cu săbii , ofiţeri erau recrutaţi din randul tinerilor din provincii, din familii numeroase şi au fost educaţi în arta sabiei, manuirea arcului şi lupta corp la corp. Împăratul a fondat Kammu Botokuden (Virtuozii camerei de război), ca o şcoală de formare a ofiţerilor care au fost numiti "Samurai".
Juan J. Diaz
Unii autori au asamblat bucată cu bucată versiuni ale istoriei artei Ju Jutsu, unele dintre ele, cu real succes, altele mai puţin, eu am studiat mai multe carti despre epoca feudală japoneză şi am descoperit ca originea artelor martiale in Japonia se pierde in negura timpului.
Într-o schiţă a istoriei acestei arte, aflam despre inceputuri cu dificultate, lipsa de fiabilitate a scrierilor, multe cărţi tipărite pentru acest scop au fost puţine şi rare, şi în timp, au aparut nenumărate manuscrise aparţinând diferitelor şcoli de arte martiale, multe dintre ele fiind contradictorii şi nesatisfăcătoare creatorii noilor şcoli par la momentul respectiv ca au făcut istorie la voinţă, materialele despre evenimentele consecvente şi clare şi crearea Ju Jutsu-lui sunt rare.
În antichitate, cunoştinţele de istorie si arta a fost organizate de către profesori din diferite şcoli, care au fost trecute din mână în mână ca informaţii pentru studenţi, ca secrete, pentru a fi păstrate ca sacre.
În plus, izolarea dintr-o provincie la alta, în funcţie de sistemul feudal japonez, a împiedicat transmiterea informatiei intre profesori si elevi de la mai multe şcoli, şi aşa contrar şi adesea contradictorii,au fost transmise evenimentele din istoria lor, de la o generatie la alta. In continuare, este clar că interesul studenţilor era practic, mai degrabă decât cunoaşterea artei in sine, pentru a evolua si a progresa.
Multe sisteme de lupta sunt dezvoltate în timpul epocii feudale in Japonia, lupte cu arme ca suliţa, sabia, arcul, şi unele cu armele naturale, iar unul dintre acestea a fost Ju Jutsu
Revenind la originile aceastei arte stravechi, aceasta coincide cu apariţia clasei samurailor în 792 A.D. Armata la acel moment a fost formata din soldaţi înarmaţi cu săbii , ofiţeri erau recrutaţi din randul tinerilor din provincii, din familii numeroase şi au fost educaţi în arta sabiei, manuirea arcului şi lupta corp la corp. Împăratul a fondat Kammu Botokuden (Virtuozii camerei de război), ca o şcoală de formare a ofiţerilor care au fost numiti "Samurai".
Juan J. Diaz
joi, 3 iunie 2010
Graul- aliment integral
GRAUL
Soldatii romani erau recunoscuti pentru rezistenta lor fizica, dar putini stiu ca li se dadeau ca ratie boabe de grau, pe care le luau in timpul marsurilor nesfarsite si pe care le mestecau incet si bine.
Scrierile din Antichitate afirma ca boabele de grau sunt o hrana completa si, prin urmare, se putea trai numai cu ele. Toate substantele cu adevarat nutritive din grau se afla in tarate si in germeni. Interiorul din care se scoate faina se rezuma doar la amidon. Painea obtinuta este gustoasa, dar sangele primeste acizi in cantitate mare, organele se incarca de reziduuri, mucoase si sedimente. Este un moment prielnic pentru ca agentii patogeni sa se instaleze…
Soldatii romani erau recunoscuti pentru rezistenta lor fizica, dar putini stiu ca li se dadeau ca ratie boabe de grau, pe care le luau in timpul marsurilor nesfarsite si pe care le mestecau incet si bine.
Scrierile din Antichitate afirma ca boabele de grau sunt o hrana completa si, prin urmare, se putea trai numai cu ele. Toate substantele cu adevarat nutritive din grau se afla in tarate si in germeni. Interiorul din care se scoate faina se rezuma doar la amidon. Painea obtinuta este gustoasa, dar sangele primeste acizi in cantitate mare, organele se incarca de reziduuri, mucoase si sedimente. Este un moment prielnic pentru ca agentii patogeni sa se instaleze…
Principiile alimentatiei corecte
PRINCIPIILE ALIMENTATIEI CORECTE
Avem la dispozitie patru principii usor de inteles si de urmat, ce pot deveni unelte valoroase in scopul reducerii greutatii si reenergizarii corpului dumneavoastra :
1. Principiul unei alimentatii cu inalt continut de apa.
2. Principiul combinarii corecte a alimentelor.
3. Principiul consumului corect de fructe.
4. Principiul gestionarii depozitelor de grasime.
1. Principiul unei alimentatii cu inalt continut de apa
Corpul nostru este format in proportie de 70% din apa, insa din clipa in care ne nastem, el devine avid de mancare, aer si apa pentru supravietuire.
Pentru supravietuire si pentru a mentine corpul in cea mai buna conditie, trebuie sa consumam o dieta care sa fie constituita din cel putin 70% apa. Aici nu este vorba de baut apa, ci de alimentele care sa contina, in stare normala, apa.
Fructele si vegetalele crude sunt alimente care satisfac acest deziderat. Orice altceva este mancare concentrata, care si-a pierdut apa prin gatire sau prelucrare. Nu trebuie mancat exclusiv fructe si vegetale, ele reprezinta doar 70% din mesele noastre zilnice; restul de 30% va contine alimente concentrate, cum ar fi : paine, carne, produse lactate, legume etc.
Sunt doua motive pentru care avem nevoie de apa din vegetale : hranire si curatare. Trebuie retinut faptul ca acestea sunt si motivele pentru care apa bauta nu va fi de nici un ajutor.
Apa este transportata de nutrientii din mancare la toate celulele corpului si apoi, la intoarcere, inlatura reziduurile toxice.
Toti nutrientii de care are nevoie corpul uman (vitamine, proteine, minerale, aminoacizi, enzime, acizi grasi) se gasesc in fructe si vegetale. Aceste elemente sunt transportate de apa din vegetale si fructe in intestine, unde sunt absorbite.
Vitaminele si mineralele din farmacii – se pare – nu sunt asimilabile. In livezi si gradini sunt vitaminele, nu in farmacii.
La randul lor, toxinele (reziduurile) sunt curatate de apa din corpul nostru si eliminate.
Ca orice lucru pe care il folosim, care se curata si se spala, si corpul nostru are nevoie de acestea. Faptul ca o larga patura a populatiei este grasa arata ca noi curatam corpul in interior, deci mancam defectuos. Sunt oameni care, o viata intreaga, nu isi pun problema curateniei interioare a propriului corp.
Repet, aceasta curatare a corpului (interioara) se face prin intermediul unei hrane cu un continut mare de apa, care va favoriza spectaculos desfasurarea celor trei cicluri ale corpului.
Cand mancam trebuie sa ne punem intrebarea :
“Oare mancarea pe care o consum acum va contribui la curatarea corpului meu sau la imbacsirea lui cu toxine ?”.
Sau, cu alte cuvinte : Este dominata de fructe si salate ?
Actualmente, noi suntem prizonierii papilelor noastre gustative. Nu mancam alimente de care are cu adevarat nevoie corpul nostru, ci pe cele cerute de gusturi. De aceea, mancam acum mancaruri foarte gustoase care - de fapt – ne naclaiesc corpul adaugandu-i greutate.
Daca vreti sa fiti viu, viguros, vibrant si intr-o forma din cele mai bune trebuie sa mancati mancare vie (fructe si legume crude).
Comparandu-ne cu animalele care traiesc in mijlocul naturii, ati vazut animale obeze, stirbe, surde, cu ochelari, cu stimulatoare cardiace sau animale care sa moara de atac de cord, cancer, diabet sau congestie cerebrala ?
Carnivorele nu mananca niciodata alte carnivore, iar de la ierbivore mananca prima data intestinele pline cu vegetale, bogate in apa; apoi le beau sangele, dupa care mananca organele bogate in apa si la sfarsit, daca nu sunt satule, carnea si muschii.
Fara discutie, exista momente cand mancarurile concentrate vor domina; nu trebuie sa va simtiti vinovati. Dupa zeci de ani de concentrate, este greu sa treci la o alimentatie naturala. Vechile pofte rabufnesc. Dupa o zi cu concentrate, a doua zi treceti pe vegetale. Trebuie sa aveti in minte importanta acestei alimentatii bogate in apa.
In atomii moleculelor din plante se afla enzimele, care nu sunt lucruri sau substante, ci principii ale vietii fiecarei celule vii. Enzimele din celulele corpului uman sunt identice cu cele vegetale. In consecinta, cand anumiti atomi sunt necesari pentru refacerea sau inlocuirea celulelor corpului, va aparea o atractie “magnetica” intre celulele de acelasi tip din alimentele vegetale si cele din corpul nostru. Deci fiecare celula din structura corpului nostru este impregnata cu si animata de viata cunoscuta ca enzima. Aceasta atractie magnetica este valabila numai in moleculele vii. Enzimele se distrug la 54 grade C si orice mancare gatita la o temperatura mai mare decat aceasta este condamnata la moarte prin disparitia enzimelor. Mancarea gatita la peste 54 grade C si-a pierdut viata si deci valoarea nutritiva. Aceasta mancare poate sa sustina viata sistemului uman, dar o face in contul energiei, vitalitatii si al unei sanatati degenerate progresiv.
Bautul apei este specific oamenilor care mananca mancaruri concentrate. Cei care mananca fructe si vegetale crude nu mai au nevoie sa bea apa. Daca totusi doriti sa beti apa, ar trebui sa beti apa distilata sau “apa minune” (de tarate), daca aveti aceasta posibilitate.
Apa de izvor nu este recomandata, deoarece contine minerale anorganice, pe care corpul uman nu le poate folosi sau precipita si care se agata de colesterolul din corp si se depune sub forma unei placi groase pe artere. Apa distilata (si in vegetale este tot distilata) nu are acest efect.
FOARTE IMPORTANT !
Este foarte periculos sa bei apa la masa, deoarece apa dilueaza sucurile digestive care “sparg” mancarurile din stomac, impiedicand digestia corecta a alimentelor si deregland puternic cele trei cicluri ale corpului nostru. Se cheltuie totodata o mare cantitate de energie.
Avem la dispozitie patru principii usor de inteles si de urmat, ce pot deveni unelte valoroase in scopul reducerii greutatii si reenergizarii corpului dumneavoastra :
1. Principiul unei alimentatii cu inalt continut de apa.
2. Principiul combinarii corecte a alimentelor.
3. Principiul consumului corect de fructe.
4. Principiul gestionarii depozitelor de grasime.
1. Principiul unei alimentatii cu inalt continut de apa
Corpul nostru este format in proportie de 70% din apa, insa din clipa in care ne nastem, el devine avid de mancare, aer si apa pentru supravietuire.
Pentru supravietuire si pentru a mentine corpul in cea mai buna conditie, trebuie sa consumam o dieta care sa fie constituita din cel putin 70% apa. Aici nu este vorba de baut apa, ci de alimentele care sa contina, in stare normala, apa.
Fructele si vegetalele crude sunt alimente care satisfac acest deziderat. Orice altceva este mancare concentrata, care si-a pierdut apa prin gatire sau prelucrare. Nu trebuie mancat exclusiv fructe si vegetale, ele reprezinta doar 70% din mesele noastre zilnice; restul de 30% va contine alimente concentrate, cum ar fi : paine, carne, produse lactate, legume etc.
Sunt doua motive pentru care avem nevoie de apa din vegetale : hranire si curatare. Trebuie retinut faptul ca acestea sunt si motivele pentru care apa bauta nu va fi de nici un ajutor.
Apa este transportata de nutrientii din mancare la toate celulele corpului si apoi, la intoarcere, inlatura reziduurile toxice.
Toti nutrientii de care are nevoie corpul uman (vitamine, proteine, minerale, aminoacizi, enzime, acizi grasi) se gasesc in fructe si vegetale. Aceste elemente sunt transportate de apa din vegetale si fructe in intestine, unde sunt absorbite.
Vitaminele si mineralele din farmacii – se pare – nu sunt asimilabile. In livezi si gradini sunt vitaminele, nu in farmacii.
La randul lor, toxinele (reziduurile) sunt curatate de apa din corpul nostru si eliminate.
Ca orice lucru pe care il folosim, care se curata si se spala, si corpul nostru are nevoie de acestea. Faptul ca o larga patura a populatiei este grasa arata ca noi curatam corpul in interior, deci mancam defectuos. Sunt oameni care, o viata intreaga, nu isi pun problema curateniei interioare a propriului corp.
Repet, aceasta curatare a corpului (interioara) se face prin intermediul unei hrane cu un continut mare de apa, care va favoriza spectaculos desfasurarea celor trei cicluri ale corpului.
Cand mancam trebuie sa ne punem intrebarea :
“Oare mancarea pe care o consum acum va contribui la curatarea corpului meu sau la imbacsirea lui cu toxine ?”.
Sau, cu alte cuvinte : Este dominata de fructe si salate ?
Actualmente, noi suntem prizonierii papilelor noastre gustative. Nu mancam alimente de care are cu adevarat nevoie corpul nostru, ci pe cele cerute de gusturi. De aceea, mancam acum mancaruri foarte gustoase care - de fapt – ne naclaiesc corpul adaugandu-i greutate.
Daca vreti sa fiti viu, viguros, vibrant si intr-o forma din cele mai bune trebuie sa mancati mancare vie (fructe si legume crude).
Comparandu-ne cu animalele care traiesc in mijlocul naturii, ati vazut animale obeze, stirbe, surde, cu ochelari, cu stimulatoare cardiace sau animale care sa moara de atac de cord, cancer, diabet sau congestie cerebrala ?
Carnivorele nu mananca niciodata alte carnivore, iar de la ierbivore mananca prima data intestinele pline cu vegetale, bogate in apa; apoi le beau sangele, dupa care mananca organele bogate in apa si la sfarsit, daca nu sunt satule, carnea si muschii.
Fara discutie, exista momente cand mancarurile concentrate vor domina; nu trebuie sa va simtiti vinovati. Dupa zeci de ani de concentrate, este greu sa treci la o alimentatie naturala. Vechile pofte rabufnesc. Dupa o zi cu concentrate, a doua zi treceti pe vegetale. Trebuie sa aveti in minte importanta acestei alimentatii bogate in apa.
In atomii moleculelor din plante se afla enzimele, care nu sunt lucruri sau substante, ci principii ale vietii fiecarei celule vii. Enzimele din celulele corpului uman sunt identice cu cele vegetale. In consecinta, cand anumiti atomi sunt necesari pentru refacerea sau inlocuirea celulelor corpului, va aparea o atractie “magnetica” intre celulele de acelasi tip din alimentele vegetale si cele din corpul nostru. Deci fiecare celula din structura corpului nostru este impregnata cu si animata de viata cunoscuta ca enzima. Aceasta atractie magnetica este valabila numai in moleculele vii. Enzimele se distrug la 54 grade C si orice mancare gatita la o temperatura mai mare decat aceasta este condamnata la moarte prin disparitia enzimelor. Mancarea gatita la peste 54 grade C si-a pierdut viata si deci valoarea nutritiva. Aceasta mancare poate sa sustina viata sistemului uman, dar o face in contul energiei, vitalitatii si al unei sanatati degenerate progresiv.
Bautul apei este specific oamenilor care mananca mancaruri concentrate. Cei care mananca fructe si vegetale crude nu mai au nevoie sa bea apa. Daca totusi doriti sa beti apa, ar trebui sa beti apa distilata sau “apa minune” (de tarate), daca aveti aceasta posibilitate.
Apa de izvor nu este recomandata, deoarece contine minerale anorganice, pe care corpul uman nu le poate folosi sau precipita si care se agata de colesterolul din corp si se depune sub forma unei placi groase pe artere. Apa distilata (si in vegetale este tot distilata) nu are acest efect.
FOARTE IMPORTANT !
Este foarte periculos sa bei apa la masa, deoarece apa dilueaza sucurile digestive care “sparg” mancarurile din stomac, impiedicand digestia corecta a alimentelor si deregland puternic cele trei cicluri ale corpului nostru. Se cheltuie totodata o mare cantitate de energie.
Teoria acizilor- Dieta vietii de DANIEL MENRATH
Teoria acizilor
O adevarata plaga a vremurilor noastre o constituie reumatismul, obezitatea si artrita, iar produsele farmaceutice folosite pentru a le combate declanseaza la randul lor alte boli.
Dar maladia nu dispare decat daca se inlatura cauza, ulterior fiind necesara stabilizarea definitiva a starii de sanatate.
Cauza principala ce genereaza reumatismul, artrita si alte boli, afectiunile renale si cutanate, de exemplu, consta in cresterea aciditatii sangelui. Sangele uman are in componenta lui 20% acizi si 80% substante alcaline sau bazice. In urma consumului de alimente care sporesc cantitatea de acizi din sange, toate organele de excretie (in special rinichii) nu mai sunt in stare sa faca fata proceselor de eliminare a substantelor toxice pentru organism si, atunci cand se instaleaza hiperaciditatea constanta a sangelui, vom fi expusi mult mai usor numeroaselor maladii.
Una dintre cele mai grave consecinte ale hiperaciditatii este lipsa de calciu, deoarece el este folosit in procesul neutralizarii surplusului de acizi; astfel, calciul este sustras din oase si dinti si, ca urmare, apar tot felul de boli nervoase, afectiuni dentare, sciatica, dureri la nivelul coloanei vertebrale. De asemenea, fracturile se produc cu mult mai multa usurinta. Cea mai mare parte din surplusul de acizi il constituie acidul uric. Surplusului de acizi i se mai adauga insa si alte substante straine de structura fireasca a organismului, ca, de exemplu : sarea de bucatarie, diverse toxine, otravuri etc., care se depoziteaza in tot corpul sub forma de reziduuri, “dopuri” de mucozitati. Acestea duc la decalcifierea tesuturilor, la acoperirea cu grasimi a peretilor arterelor sau organelor. Unii acizi se depun sub forma de cristale in articulatii sau in tesuturile musculare si, ulterior, intreaga activitate a organismului este dereglata. Depunerile de acizi provoaca, pe langa cele enumerate anterior, si arterioscleroza, disfunctii renale, oboseala si dureri de cap permanente.
Dupa cum am vazut, hiperaciditatea se datoreaza hranei si ajunge in celulele corpului nostru in urma arderilor metabolice. Ca o consecinta a acestor procese chimice se nasc acizi si baze, intr-un procent ce ar trebui sa corespunda celui normal din sange, astfel incat sa nu apara un dezechilibru in relatia acido-bazica a acestuia.
Iata alimentele din a caror ardere metabolica rezulta acizi in proportie de 100% : carnea, grasimile animale, grasimile vegetale (uleiuri si margarine), painea alba, intermediara, cozonacul, rahatul, zaharul rafinat, sarea de bucatarie, toate dulciurile preparate din zahar, ciocolata.
Alimentele care se transforma 100% in baze sunt : zarzavaturile, verdeturile, ceapa, cartofii, castanele comestibile, taratele de grau, germenii de grau, exceptie facand pastaile de leguminoase.
Celelalte alimente oscileaza intre cele doua tipuri de substante. Aproape neutre sunt socotite si unele fructe, ca : bananele bine coapte, pepenii, rosiile, merele foarte coapte.
Cerealele dau 60% baze, dar prin fierbere pierd din valoarea bazica.
Bolnavilor de reumatism, sciatica, artroze, celor cu afectiuni osoase sau dentare le este recomandat sa consume, cat este posibil, o alimentatie bazica. Se adauga cel mult lapte prins, fiindca acesta contine mult calciu. De asemenea, le este recomandata apa de zarzavat (“apa tonica”) si apa de tarate (“apa minune”) – vezi capitolul “Retete speciale”.
Pentru ca procentul de 80% baze si 20% acizi din sange nu are voie sa se modifice, organismul cauta sa elimine surplusul de acizi din sange si il depoziteaza in corp. Multe persoane sufera datorita hiperaciditatii si a insuficientei bazice din organism Din acest motiv se intalnesc atatea afectiuni dentare, datorate carentelor de calciu, care este o baza. Si totusi, multe persoane suporta mai curand durerile dentare, injectiile si alte suferinte decat sa-si schimbe modul de alimentatie si sa se hraneasca numai cu cruditati, cel putin o anumita perioada.
Acizii “fura” din organismul uman calciul si alte minerale bazice pentru ca numai asa pot fi neutralizati.
Pentru neutralizarea acizilor este indicat consumul legumelor si verdeturilor crude, al graului si bananelor coapte.
De asemenea, sucurile de legume si ceapa ajuta si ele la neutralizarea acizilor.
O adevarata plaga a vremurilor noastre o constituie reumatismul, obezitatea si artrita, iar produsele farmaceutice folosite pentru a le combate declanseaza la randul lor alte boli.
Dar maladia nu dispare decat daca se inlatura cauza, ulterior fiind necesara stabilizarea definitiva a starii de sanatate.
Cauza principala ce genereaza reumatismul, artrita si alte boli, afectiunile renale si cutanate, de exemplu, consta in cresterea aciditatii sangelui. Sangele uman are in componenta lui 20% acizi si 80% substante alcaline sau bazice. In urma consumului de alimente care sporesc cantitatea de acizi din sange, toate organele de excretie (in special rinichii) nu mai sunt in stare sa faca fata proceselor de eliminare a substantelor toxice pentru organism si, atunci cand se instaleaza hiperaciditatea constanta a sangelui, vom fi expusi mult mai usor numeroaselor maladii.
Una dintre cele mai grave consecinte ale hiperaciditatii este lipsa de calciu, deoarece el este folosit in procesul neutralizarii surplusului de acizi; astfel, calciul este sustras din oase si dinti si, ca urmare, apar tot felul de boli nervoase, afectiuni dentare, sciatica, dureri la nivelul coloanei vertebrale. De asemenea, fracturile se produc cu mult mai multa usurinta. Cea mai mare parte din surplusul de acizi il constituie acidul uric. Surplusului de acizi i se mai adauga insa si alte substante straine de structura fireasca a organismului, ca, de exemplu : sarea de bucatarie, diverse toxine, otravuri etc., care se depoziteaza in tot corpul sub forma de reziduuri, “dopuri” de mucozitati. Acestea duc la decalcifierea tesuturilor, la acoperirea cu grasimi a peretilor arterelor sau organelor. Unii acizi se depun sub forma de cristale in articulatii sau in tesuturile musculare si, ulterior, intreaga activitate a organismului este dereglata. Depunerile de acizi provoaca, pe langa cele enumerate anterior, si arterioscleroza, disfunctii renale, oboseala si dureri de cap permanente.
Dupa cum am vazut, hiperaciditatea se datoreaza hranei si ajunge in celulele corpului nostru in urma arderilor metabolice. Ca o consecinta a acestor procese chimice se nasc acizi si baze, intr-un procent ce ar trebui sa corespunda celui normal din sange, astfel incat sa nu apara un dezechilibru in relatia acido-bazica a acestuia.
Iata alimentele din a caror ardere metabolica rezulta acizi in proportie de 100% : carnea, grasimile animale, grasimile vegetale (uleiuri si margarine), painea alba, intermediara, cozonacul, rahatul, zaharul rafinat, sarea de bucatarie, toate dulciurile preparate din zahar, ciocolata.
Alimentele care se transforma 100% in baze sunt : zarzavaturile, verdeturile, ceapa, cartofii, castanele comestibile, taratele de grau, germenii de grau, exceptie facand pastaile de leguminoase.
Celelalte alimente oscileaza intre cele doua tipuri de substante. Aproape neutre sunt socotite si unele fructe, ca : bananele bine coapte, pepenii, rosiile, merele foarte coapte.
Cerealele dau 60% baze, dar prin fierbere pierd din valoarea bazica.
Bolnavilor de reumatism, sciatica, artroze, celor cu afectiuni osoase sau dentare le este recomandat sa consume, cat este posibil, o alimentatie bazica. Se adauga cel mult lapte prins, fiindca acesta contine mult calciu. De asemenea, le este recomandata apa de zarzavat (“apa tonica”) si apa de tarate (“apa minune”) – vezi capitolul “Retete speciale”.
Pentru ca procentul de 80% baze si 20% acizi din sange nu are voie sa se modifice, organismul cauta sa elimine surplusul de acizi din sange si il depoziteaza in corp. Multe persoane sufera datorita hiperaciditatii si a insuficientei bazice din organism Din acest motiv se intalnesc atatea afectiuni dentare, datorate carentelor de calciu, care este o baza. Si totusi, multe persoane suporta mai curand durerile dentare, injectiile si alte suferinte decat sa-si schimbe modul de alimentatie si sa se hraneasca numai cu cruditati, cel putin o anumita perioada.
Acizii “fura” din organismul uman calciul si alte minerale bazice pentru ca numai asa pot fi neutralizati.
Pentru neutralizarea acizilor este indicat consumul legumelor si verdeturilor crude, al graului si bananelor coapte.
De asemenea, sucurile de legume si ceapa ajuta si ele la neutralizarea acizilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)