Curs de autoaparare pentru fete.
Atentie! In curand! La cererea dumneavoastra se deschide cursul special de autoaparare pentru fete. Pentru inscrieri si relatii sunati la nr. de telefon 0721466767 Sensei Cristian Badila centura neagra ju-jutsu ,centura neagra kaisendo.
Ju-jitsu Kaisendo ca metoda de autoaparare te va invata cum sa te aperi in situatii periculoase, inarmat sau cu mainile goale.
Cursul de autoaparare este de o mare valoare deoarece te va invata cum sa eviti impactul cu puterea loviturii atacatorului si sa-l ataci in puncte sensibile unde nu va putea sa-si foloseasca decat maxim 20% din puterea lui. Cursul de autoaparare te va invata cum sa dezechilibrezi orice persoana care te ataca.
Pe de alta parte, cursul de autoaparare te ve invata cum sa-ti mentii echilibrul si cum sa-ti concentrezi 100% din puterea corpului tau in fiecare miscare pe care o faci, in fiecare lovitura pe care o executi. O persoana antrenata in autoaparare va actiona instinctiv pe baza acestui principiu in orice va face, fie ca e vorba de o actiune fizica sau de una mentala.
Cursul de autoaparare isi va lasa o amprenta permanenta asupra mentalitatii tale. Te va invata cum sa-ti pastrezi starea de echilibru intr-o lupta fizica, forta contra forta, sau intr-o discutie publica, minte contra minte, intelect contra intelect.
Cursul de autoaparare in sistem Kaisendo iti va sta tot timpul la dispozitie si iti vor permite sa te aperi daca vei fi atacat sau sa aperi pe altcineva in cazul unui atac.
O persoana puternica va fi in stare sa-si canalizeze mai bine efortul si o persoana slaba sau mai putin puternica va sti cum sa neutralizeze forta mai mare a adeversarului, folosind metodele de autoaparare prezentate in acest curs.
O femeie inarmata cu cunostintele oferite de metodele de autoaparare nu va mai fi la mila unui hot sau violator. Ea va sti cum sa-si pastreze prezenta de spirit si cum sa actioneze pentru a iesi dintr-o situatie de criza.
Blog de popularizare a Clubului Sportiv Combat Group Ploiesti tel.0721466767 Antrenamente marti, miercuri si vineri ora 15, 16.15 sala wellnes Aroma
luni, 30 august 2010
joi, 26 august 2010
Sfecla rosie!
RETETA F. BUNA PENTRU MULTE BOLI(CHIAR SI CANCER):1 sfecla rosie cruda, 1 mar, 1 portocala si 1 kiwi se dau prin razatoare, blender, masina sautocator(ce avem) pentru a se obtine un piure proaspat, pe care il consumam zilnic.e f bun pentru multe boli, chiar si cancer.
Despre SFECLA ROSIE
Din minunile gradinii noastre...
Imprieteniti-va cu ea!
Este o garantie de sanatate pe termen lung
Putina istorie
Leguma banala in zilele noastre, sfecla rosie are un trecut glorios.
Descoperita in urma cu aproape patru milenii, cultivata in Iran, Babilon si Assiria pentru gustul placut al frunzelor ei, la scurta vreme a fost randul radacinilor sa faca furori, mai ales in tarile arabe, unde a devenit si marfa pentru export.
Caravanele negustorilor plecau la drum lung spre Grecia antica si Roma, cu desagii incarcati cu marfuri, dar si cu sfecla.
O parte se consuma pe drum, iar cantitatea ramasa se vindea cu succes.
In Grecia, sfecla simboliza starea de conflict.
Cand se certau sotii, deasupra usilor de la intrare se agata o cununa impletita din frunze de sfecla.
In Roma, atitudinea fata de sfecla era mai degraba respectuoasa, ea fiind considerata o leguma de lux care nu trebuia sa lipseasca de pe masa.
De aceea, imperatorul Tiberius le-a si impus germanilor cuceriti de romani sa plateasca tributul in sfecla.
In Romania , sfecla a ajuns in secolul IX, initial in zona Marii Negre, odata cu ridicarea cetatilor grecesti, luand apoi drumul Rusiei. In secolul X, calugarii rusi o cultivau cu succes aproape de Marea Baltica, preparand din ea ciorbe si un bors delicios, in vreme ce pentru iernile lungi, sfecla se punea la murat, de regula impreuna cu varza si fructe de padure.
Deseori, se spune cu o doza de invidie, ca stramosii erau mult mai sanatosi decat noi, datorita alimentatiei simple si cat se poate de naturale.
Este adevarat!
Batranii nu aveau nevoie de cure complicate de dezintoxicare.
Strictetea alimentara din zilele de post ii scutea de problemele legate de indigestii sau depuneri de colesterol.
La tara se tinea post negru obligatoriu, miercuri si vineri.
In seara zilei de marti, se bea ceai din plante si apa in care s-a fiert sfecla.
Toata ziua de miercuri, de la rasaritul si pana la apusul soarelui, nu se manca nimic. Seara, iar se bea ceai din mai multe plante (patlagina, sunatoare, musetel, roinita sau urzica) si se mancau cateva sfecle coapte in cuptor, asezonate cu leustean si usturoi! Un asemenea regim alimentar le permitea satenilor sa ramana activi si cu mintea limpede, pana dupa 90 de ani.
Poate vom descoperi si noi secretele sanatatii perfecte si ale longevitatii, daca vom acorda respect si atentie nemarginitei experiente si intelepciuni populare.
Frunzele sfeclei la fel de delicioase ca radacina
Sfecla este un depozit nemuritor de vitamine si microelemente care, spre deosebire de restul legumelor, nu se distrug si nu se dezactiveaza in procesul de prelucrare termica. Folosirea ei in alimentatie are, pe langa virtuti culinare, si virtuti medicale de prevenire a bolilor de sange, deoarece intrece toate legumele (in afara de usturoi) prin continutul de fier.
Asimilarea fierului este favorizata de vitamina C, prezenta in toate partile plantei. In structura radacinii de sfecla este prezent si cuprul.
Lipsa de cupru in alimentatie provoaca incaruntirea precoce a parului, ingreuneaza procesul de consolidare a fracturilor, provoaca dereglari in activitatea pancreasului. Alt element important este zincul, prezent in cantitati foarte mari.
Datorita prezentei lui in alimentatie, functioneaza bine organele de reproducere, se previne aparitia cosurilor, a furunculozei, caderea parului.
Lipsa de zinc afecteaza vederea, poate provoca infarctul miocardic.
Sfecla contine si o cantitate mare de mangan, care apara ficatul de distrofie adipoasa (lipidoza), scade nivelul de zahar in sange, ajuta in lupta cu scleroza si elimina surplusul de apa din organism. Sfecla contine si iod, care favorizeaza metabolismul, fiindu-le extrem de prielnica persoanelor cu obezitate si care sufera de inhibarea functiilor tiroidei.
De nepretuit este rolul iodului si in blocarea cancerului si incetinirea imbatranirii. Celuloza din sfecla scoate din organism toxinele, imbunatateste functionarea tractului intestinal, fiind un remediu redutabil in tratarea obezitatii si constipatiei.
Medicina populara foloseste toate componentele sfeclei, atat tuberculii cat si frunzele.
TRATAMENTE INTERNE
* Alcoolism. Complexul de metode folosite in vindecarea alcoolismului prevede si imbogatirea organismului cu saruri de potasiu, vitamine si alte substante care ajuta la reducerea tendintei irezistibile de a consuma alcool. Cu 30 de minute inainte de masa, se beau 100 ml de suc de sfecla, iar in timpul meselor principale, de 2-3 ori pe zi, se consuma salata de sfecla rasa, fiarta sau coapta in cuptor.
* Amigdalita. In medicina populara, se folosesc mai multe preparate din sfecla, pentru tratarea amigdalitei. Pentru gargara, se foloseste apa calduta in care s-au fiert frunzele sau radacina de sfecla. O alta metoda: se da pe razatoare sfecla cruda, se umple un borcanel de 700 ml, se adauga 2-3 linguri de otet si se lasa la macerat 3 ore, amestecand periodic. Se stoarce sucul si se adauga putina miere de albine. Se face gargara la fiecare 2 ore. Pentru accelerarea vindecarii, in pauze, intre gargare, se mesteca incet cate o felie de sfecla cruda.
* Anemie. Continutul bogat in fier favorizeaza ridicarea nivelului de hemoglobina in sange. Se recomanda consumul zilnic al sfeclei in stare cruda, fiarta sau murata. De 2-3 ori pe zi, se mananca 150 g de salata din sfecla, morcovi si ridiche neagra crude, date prin razatoare, amestecate cu suc de lamaie sau smantana.
Substantele vitale din sfecla nu se distrug prin fierbere (dar e preferabil sa fie consumata cruda)
* Bronsita cronica. Se stoarce sucul dintr-un kilogram de sfecla, se amesteca cu 1 kg miere de albine, 500 ml vin rosu de casa, un pahar de suc de morcov si 1 kg de piersici curatate de samburi si taiate felii. Se pune totul intr-un borcan de sticla, care se introduce intr-un vas cu apa calduta. Se fierbe 10-12 minute pe baie de aburi dupa primul clocot. Pe parcurs, se amesteca cu o lingura de lemn sterilizata. Se pastreaza in frigider. Se beau cate 75 g dimineata, pe nemancate, dupa care se mananca o bucatica de unt. Doza obtinuta este pentru o singura persoana. Ajuta si la vindecarea diferitelor afectiuni ale aparatului respirator, provocate de raceala, dar si pentru profilaxia lor.
* Constipatie, ocluzii intestinale, hemoroizi, hipertensiune, varice, aritmie (fibrilatie auriculara).
Se pun la fiert 5 l de apa de izvor, si cand da in clocot se adauga 500- 700 g de sfecla tocata si se ia de pe foc. Se infuzeaza 3 ore, apoi se strecoara. Se amesteca cu 150 g de zahar si o lingurita de drojdie uscata si se pune intr-un loc cald, pentru 24-36 de ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai in caz de renuntare categorica la bauturile alcoolice, inclusiv berea . Dupa 2-3 pahare de vin sau bere, bolile ocupa din nou pozitiile castigate si tratamentul trebuie inceput de la zero.) Impreuna cu sfecla, in apa puteti sa adaugati si plante medicinale pentru afectiunile de care suferiti, de exemplu: matase de porumb, paducel, flori de castan etc. Dupa stoarcerea lichidului, din sfecla ramasa se modeleaza bilute de marimea corcoduselor si se pastreaza in frigider sau in congelator (daca sunt multe). Dimineata, pe nemancate, se beau 300 ml de suc fermentat de sfecla. Daca dupa 30-45 de minute apare senzatia de foame, se mesteca incet si se inghite cate o biluta de sfecla. Procedeul se repeta ori de cate ori apare senzatia de foame. Daca ea nu dispare dupa consumul a 7-10 bilute de sfecla, se pot consuma si alte alimente.
* Curatarea organismului de metale grele si radioactive, dizolvarea placilor aterosclerotice din vasele sanguine. Se prepara un amestec din cantitati egale de sucuri din sfecla, morcov si ridiche neagra. Amestecul se toarna in sticle de culoare inchisa si se tine 3 ore in cuptorul incalzit slab. Se bea de trei ori pe zi cate o lingura, intre mese.
* Curatirea sangelui, intarirea imunitatii. 500 g de sfecla si 500 g de morcov se taie marunt. Peste legume se toarna apa clocotita cat sa le acopere (cu 2 degete) si se fierb pe foc mic timp de 30 de minute. Cand legumele sunt fierte, se adauga cate o cana de stafide si caise uscate si se lasa sa mai fiarba 5 minute. Dupa racire, preparatul se amesteca cu 2 linguri de miere de albine si se lasa pentru 12 ore la racoare. Se consuma de trei ori pe zi, cate 100- 150 g , timp de o luna. Preparatul ajuta si la restabilirea fortelor organismului slabit dupa o boala grea.
* Depuneri de colesterol, constipatie. Trei litri de apa rece se toarna peste 1 kg de sfecla taiata marunt. Se adauga 6-8 crengute de urzica sau 2-3 frunze tinere de hrean. Urzica se schimba zilnic. Componentele se pun in camara, intr-un borcan. Se bea cate un pahar, de trei ori pe zi.
* Dezintoxicare - un pahar de frunze de sfecla tocate se amesteca cu un pahar de zahar si 3 litri de zer. Amestecul se pune la fermentat in loc cald, ferit de lumina, acoperit cu 3 straturi de tifon. Dupa doua saptamani se strecoara. Se beau cate unul, apoi cate doua pahare pe zi.
* Disbacterioza. Flora intestinala se restabileste cel mai rapid daca se consuma sfecla marinata. Modul de preparare: sfecla spalata bine se fierbe, se raceste, se curata de coaja si se taie felii subtiri. Inainte de a pune feliile in borcan, sfecla se cantareste. Pentru un kilogram de sfecla este nevoie de 1 litru de apa, 2 pahare de otet de mere, cate o lingurita de sare si zahar, 10 boabe de piper negru, 6 cuisoare si 2 foi de dafin. Marinata se aduce pana la punctul de fierbere si se tine pe foc slab, 3-5 minute. Otetul se adauga dupa racire. Marinata se toarna in borcan peste feliile de sfecla. Se pastreaza la rece..
* Gripa, raceala. Se amesteca 300 g suc de sfecla cu 200 g suc de rosii, cu sucul dintr-o lamaie, 5 linguri suc de ceapa, 4 crengute de menta, sare, zahar si piper negru macinat (dupa gust). Dupa 2 ore, se scoate menta si se beau cate 50 ml suc cu inghitituri mici, intre mesele principale.
* Hipertensiune. In medicina populara gasim foarte multe retete pentru reglarea tensiunii, in care ingredientul principal este sfecla. Se amesteca in parti egale suc de sfecla cu miere de albine si se beau cate 2 linguri de trei ori pe zi. In loc de miere, puteti sa-l amestecati cu suc de paducel.
* Hipertensiune cu dureri de cap si edem al picioarelor. Se storc 300 ml suc de sfecla, se amesteca cu sucul dintr-o lamaie, 1,5 l de apa si 300 g de zahar sau miere de albine. Se tin ingredientele intr-un borcan de 3 l , acoperit cu tifon, intr-un loc cald, pentru fermentatie. Lichidul (gen sampanie) nu se pastreaza la frigider. Se beau, de 3-4 ori pe zi, cate 100-150 ml. Regleaza tensiunea arteriala, dispar durerile de cap si vajaiturile.
* Litiaza renala. Se taie in felii subtiri 3-4 sfecle de marime medie, curatate de coaja. Se pun intr-un borcan de trei litri. Se toarna deasupra apa rece de izvor, in asa fel ca sa ramana un loc gol de 2-3 degete. Pe gura borcanului se pune un strat de tifon. Timp de 7-8 zile, borcanul se lasa la temperatura camerei, amestecand continutul zilnic, cu o lingura de lemn, apoi lichidul se strecoara in alt vas si se pastreaza in frigider. Preparatul se bea fara restrictii. Intre timp, se prepara o alta portie de bautura. In 5-6 luni, in afara de curatarea rinichilor de nisip, este posibila si imbunatatirea digestiei si reglarea tensiunii arteriale.
* Menopauza. Deseori, in perioada climacterica apar diferite dereglari, mai ales menstruatii abundente, cand se pierd cantitati mari de fier. Se bea suc de sfecla in portii mici (75-100 ml) de 2-3 ori pe zi.
* Pietre in colecist.. Ca sa eliminati pietrele din colecist, concomitent cu alte metode, se foloseste si siropul de sfecla. Un kg de sfecla taiata felii subtiri se fierbe in 2 litri de apa, pana se obtine un sirop concentrat. Se beau cate 150 ml, de patru ori pe zi, cu 40 de minute inainte de masa..
TRATAMENTE EXTERNE
* Guturai. Se pun in nas picaturi de suc de sfecla. Pentru cei mai mici, sucul se amesteca cu apa fiarta si racita, ca sa nu-i usture tare.
* Lichen, eczeme, arsuri. Se aplica terciul din sfecla timp de 4-7 zile. Cataplasma se schimba de 5 ori pe zi. Pe arsuri, se pot aplica si frunzele de sfecla strivite in palme.
* Limfostaza (elefantiazis). Edemul limfatic al picioarelor necesita un complex intreg de tratamente, printre care si comprese cu celuloza din sfecla ramasa dupa stoarcerea sucului. In acelasi timp, se bea si infuzie din frunze de patlagina. O lingura de frunze se infuzeaza in 250 ml apa fierbinte, pana la racire. Se imparte in 2 doze si se bea dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de masa.
* Mastopatie. Terciul din sfecla tocata, pus intr-un tifon, se aplica pe locul bolnav, zilnic, 40-50 de minute... In acelasi timp se beau cate 50 ml de suc, de doua ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, timp de 25 de zile.
* Paradontoza. Se rade sfecla pe razatoarea mica. Terciul obtinut se aplica pe gingiile bolnave si se tine 25-30 de minute. Imbunatatirea se observa peste 5-7 zile, dar tratamentul trebuie repetat cateva saptamani (in functie de vechimea afectiunilor).
Test de sanatate cu suc de sfecla
Medicina populara foloseste toate componentele sfeclei.
Sfecla contine multe substante benefice (betanina, saruri de potasiu) care au efecte pozitive asupra tensiunii arteriale, asupra nivelului de colesterol, a metabolismului lipidic in celulele ficatului si a intaririi peretilor vasculari.
De regula, se stie ca sucurile de legume se beau imediat dupa ce au fost stoarse.
Nu e si cazul sucului de sfecla, care nu se bea imediat, ci trebuie lasat 2-3 ore ca sa se evapore unele ingrediente ce produc efecte negative (dureri de cap, stari de greata etc.).
Cu ajutorul sucului de sfecla ne putem testa starea de sanatate, facand un exercitiu simplu.
Se beau 100 ml suc de sfecla si se mananca o salata de sfecla cruda, data prin razatoarea fina.
Se urmaresc schimbarile de culoare a urinei.
Daca nu sunt prezente afectiuni serioase de sanatate, culoarea nu se schimba. Daca sunt probleme de sanatate, urina capata culoarea sucului de sfecla.
Vin tonic din sfecla
In medicina populara, se foloseste din batrani o reteta cu actiune tonica generala, care se numeste "7 pahare".
Se amesteca in cantitati egale cate 250 ml sucuri de: sfecla, morcov, ridiche neagra, usturoi, lamaie, miere de albine si vin rosu dulce (cabernet).
Amestecul se pastreaza in vase de sticla, in frigider.
Se beau cate 50 ml, de trei ori pe zi.
Cantitatea - 1750 ml - reprezinta o cura care se repeta de cinci ori pe an, cu pauze de 3-4 saptamani.
Preparatul se recomanda pentru revitalizarea organismului dupa interventii chirurgicale, chimioterapie si in timpul tratamentelor de lunga durata.
SFECLA si CANCERUL
Folosirea sucului de sfecla in vindecarea bolnavilor de cancer se practica in medicina populara de mii de ani.
Pigmentul din planta este actorul principal in lupta cu cancerul.
Doza zilnica minima de pigment se afla intr-un kilogram de sfecla, echivalentul a 250-300 ml de suc, care trebuie consumat fara pauze, tot restul vietii..
Pigmentul nu este toxic, nu se descompune in procesul de prelucrare termica si nici in procesul de digestie.
Calitatile lui terapeutice se pastreaza si dupa fierbere la 100 grade Celsius, timp de 2 ore.
Consumul regulat de sfecla sub orice forma normalizeaza VSH-ul bolnavilor, restabileste apetitul, scade efectele negative ale tratamentelor cu radiatii.
Se recomanda feluri de mancare unde sfecla este amestecata cu fulgi de ovaz, hrean, banana sau lapte prins.
In Centrul oncologic de la Moscova , li se prescrie bolnavilor sa consume zilnic cate 250 g de sfecla cruda, data pe razatoare fina, in 3-4 reprize.
Daca sfecla cruda nu este acceptata de organismul bolnavului, ea se inlocuieste cu 300 ml de suc.
Dupa trei saptamani de administrare, bolnavilor li se imbunatatesc analizele de sange si starea generala de sanatate.
Persoanelor cu cancer mamar si de piele li se aplica, de 4-5 ori pe zi, pansamente cu suc de sfecla, pentru micsorarea locului afectat.
Despre SFECLA ROSIE
Din minunile gradinii noastre...
Imprieteniti-va cu ea!
Este o garantie de sanatate pe termen lung
Putina istorie
Leguma banala in zilele noastre, sfecla rosie are un trecut glorios.
Descoperita in urma cu aproape patru milenii, cultivata in Iran, Babilon si Assiria pentru gustul placut al frunzelor ei, la scurta vreme a fost randul radacinilor sa faca furori, mai ales in tarile arabe, unde a devenit si marfa pentru export.
Caravanele negustorilor plecau la drum lung spre Grecia antica si Roma, cu desagii incarcati cu marfuri, dar si cu sfecla.
O parte se consuma pe drum, iar cantitatea ramasa se vindea cu succes.
In Grecia, sfecla simboliza starea de conflict.
Cand se certau sotii, deasupra usilor de la intrare se agata o cununa impletita din frunze de sfecla.
In Roma, atitudinea fata de sfecla era mai degraba respectuoasa, ea fiind considerata o leguma de lux care nu trebuia sa lipseasca de pe masa.
De aceea, imperatorul Tiberius le-a si impus germanilor cuceriti de romani sa plateasca tributul in sfecla.
In Romania , sfecla a ajuns in secolul IX, initial in zona Marii Negre, odata cu ridicarea cetatilor grecesti, luand apoi drumul Rusiei. In secolul X, calugarii rusi o cultivau cu succes aproape de Marea Baltica, preparand din ea ciorbe si un bors delicios, in vreme ce pentru iernile lungi, sfecla se punea la murat, de regula impreuna cu varza si fructe de padure.
Deseori, se spune cu o doza de invidie, ca stramosii erau mult mai sanatosi decat noi, datorita alimentatiei simple si cat se poate de naturale.
Este adevarat!
Batranii nu aveau nevoie de cure complicate de dezintoxicare.
Strictetea alimentara din zilele de post ii scutea de problemele legate de indigestii sau depuneri de colesterol.
La tara se tinea post negru obligatoriu, miercuri si vineri.
In seara zilei de marti, se bea ceai din plante si apa in care s-a fiert sfecla.
Toata ziua de miercuri, de la rasaritul si pana la apusul soarelui, nu se manca nimic. Seara, iar se bea ceai din mai multe plante (patlagina, sunatoare, musetel, roinita sau urzica) si se mancau cateva sfecle coapte in cuptor, asezonate cu leustean si usturoi! Un asemenea regim alimentar le permitea satenilor sa ramana activi si cu mintea limpede, pana dupa 90 de ani.
Poate vom descoperi si noi secretele sanatatii perfecte si ale longevitatii, daca vom acorda respect si atentie nemarginitei experiente si intelepciuni populare.
Frunzele sfeclei la fel de delicioase ca radacina
Sfecla este un depozit nemuritor de vitamine si microelemente care, spre deosebire de restul legumelor, nu se distrug si nu se dezactiveaza in procesul de prelucrare termica. Folosirea ei in alimentatie are, pe langa virtuti culinare, si virtuti medicale de prevenire a bolilor de sange, deoarece intrece toate legumele (in afara de usturoi) prin continutul de fier.
Asimilarea fierului este favorizata de vitamina C, prezenta in toate partile plantei. In structura radacinii de sfecla este prezent si cuprul.
Lipsa de cupru in alimentatie provoaca incaruntirea precoce a parului, ingreuneaza procesul de consolidare a fracturilor, provoaca dereglari in activitatea pancreasului. Alt element important este zincul, prezent in cantitati foarte mari.
Datorita prezentei lui in alimentatie, functioneaza bine organele de reproducere, se previne aparitia cosurilor, a furunculozei, caderea parului.
Lipsa de zinc afecteaza vederea, poate provoca infarctul miocardic.
Sfecla contine si o cantitate mare de mangan, care apara ficatul de distrofie adipoasa (lipidoza), scade nivelul de zahar in sange, ajuta in lupta cu scleroza si elimina surplusul de apa din organism. Sfecla contine si iod, care favorizeaza metabolismul, fiindu-le extrem de prielnica persoanelor cu obezitate si care sufera de inhibarea functiilor tiroidei.
De nepretuit este rolul iodului si in blocarea cancerului si incetinirea imbatranirii. Celuloza din sfecla scoate din organism toxinele, imbunatateste functionarea tractului intestinal, fiind un remediu redutabil in tratarea obezitatii si constipatiei.
Medicina populara foloseste toate componentele sfeclei, atat tuberculii cat si frunzele.
TRATAMENTE INTERNE
* Alcoolism. Complexul de metode folosite in vindecarea alcoolismului prevede si imbogatirea organismului cu saruri de potasiu, vitamine si alte substante care ajuta la reducerea tendintei irezistibile de a consuma alcool. Cu 30 de minute inainte de masa, se beau 100 ml de suc de sfecla, iar in timpul meselor principale, de 2-3 ori pe zi, se consuma salata de sfecla rasa, fiarta sau coapta in cuptor.
* Amigdalita. In medicina populara, se folosesc mai multe preparate din sfecla, pentru tratarea amigdalitei. Pentru gargara, se foloseste apa calduta in care s-au fiert frunzele sau radacina de sfecla. O alta metoda: se da pe razatoare sfecla cruda, se umple un borcanel de 700 ml, se adauga 2-3 linguri de otet si se lasa la macerat 3 ore, amestecand periodic. Se stoarce sucul si se adauga putina miere de albine. Se face gargara la fiecare 2 ore. Pentru accelerarea vindecarii, in pauze, intre gargare, se mesteca incet cate o felie de sfecla cruda.
* Anemie. Continutul bogat in fier favorizeaza ridicarea nivelului de hemoglobina in sange. Se recomanda consumul zilnic al sfeclei in stare cruda, fiarta sau murata. De 2-3 ori pe zi, se mananca 150 g de salata din sfecla, morcovi si ridiche neagra crude, date prin razatoare, amestecate cu suc de lamaie sau smantana.
Substantele vitale din sfecla nu se distrug prin fierbere (dar e preferabil sa fie consumata cruda)
* Bronsita cronica. Se stoarce sucul dintr-un kilogram de sfecla, se amesteca cu 1 kg miere de albine, 500 ml vin rosu de casa, un pahar de suc de morcov si 1 kg de piersici curatate de samburi si taiate felii. Se pune totul intr-un borcan de sticla, care se introduce intr-un vas cu apa calduta. Se fierbe 10-12 minute pe baie de aburi dupa primul clocot. Pe parcurs, se amesteca cu o lingura de lemn sterilizata. Se pastreaza in frigider. Se beau cate 75 g dimineata, pe nemancate, dupa care se mananca o bucatica de unt. Doza obtinuta este pentru o singura persoana. Ajuta si la vindecarea diferitelor afectiuni ale aparatului respirator, provocate de raceala, dar si pentru profilaxia lor.
* Constipatie, ocluzii intestinale, hemoroizi, hipertensiune, varice, aritmie (fibrilatie auriculara).
Se pun la fiert 5 l de apa de izvor, si cand da in clocot se adauga 500- 700 g de sfecla tocata si se ia de pe foc. Se infuzeaza 3 ore, apoi se strecoara. Se amesteca cu 150 g de zahar si o lingurita de drojdie uscata si se pune intr-un loc cald, pentru 24-36 de ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai in caz de renuntare categorica la bauturile alcoolice, inclusiv berea . Dupa 2-3 pahare de vin sau bere, bolile ocupa din nou pozitiile castigate si tratamentul trebuie inceput de la zero.) Impreuna cu sfecla, in apa puteti sa adaugati si plante medicinale pentru afectiunile de care suferiti, de exemplu: matase de porumb, paducel, flori de castan etc. Dupa stoarcerea lichidului, din sfecla ramasa se modeleaza bilute de marimea corcoduselor si se pastreaza in frigider sau in congelator (daca sunt multe). Dimineata, pe nemancate, se beau 300 ml de suc fermentat de sfecla. Daca dupa 30-45 de minute apare senzatia de foame, se mesteca incet si se inghite cate o biluta de sfecla. Procedeul se repeta ori de cate ori apare senzatia de foame. Daca ea nu dispare dupa consumul a 7-10 bilute de sfecla, se pot consuma si alte alimente.
* Curatarea organismului de metale grele si radioactive, dizolvarea placilor aterosclerotice din vasele sanguine. Se prepara un amestec din cantitati egale de sucuri din sfecla, morcov si ridiche neagra. Amestecul se toarna in sticle de culoare inchisa si se tine 3 ore in cuptorul incalzit slab. Se bea de trei ori pe zi cate o lingura, intre mese.
* Curatirea sangelui, intarirea imunitatii. 500 g de sfecla si 500 g de morcov se taie marunt. Peste legume se toarna apa clocotita cat sa le acopere (cu 2 degete) si se fierb pe foc mic timp de 30 de minute. Cand legumele sunt fierte, se adauga cate o cana de stafide si caise uscate si se lasa sa mai fiarba 5 minute. Dupa racire, preparatul se amesteca cu 2 linguri de miere de albine si se lasa pentru 12 ore la racoare. Se consuma de trei ori pe zi, cate 100- 150 g , timp de o luna. Preparatul ajuta si la restabilirea fortelor organismului slabit dupa o boala grea.
* Depuneri de colesterol, constipatie. Trei litri de apa rece se toarna peste 1 kg de sfecla taiata marunt. Se adauga 6-8 crengute de urzica sau 2-3 frunze tinere de hrean. Urzica se schimba zilnic. Componentele se pun in camara, intr-un borcan. Se bea cate un pahar, de trei ori pe zi.
* Dezintoxicare - un pahar de frunze de sfecla tocate se amesteca cu un pahar de zahar si 3 litri de zer. Amestecul se pune la fermentat in loc cald, ferit de lumina, acoperit cu 3 straturi de tifon. Dupa doua saptamani se strecoara. Se beau cate unul, apoi cate doua pahare pe zi.
* Disbacterioza. Flora intestinala se restabileste cel mai rapid daca se consuma sfecla marinata. Modul de preparare: sfecla spalata bine se fierbe, se raceste, se curata de coaja si se taie felii subtiri. Inainte de a pune feliile in borcan, sfecla se cantareste. Pentru un kilogram de sfecla este nevoie de 1 litru de apa, 2 pahare de otet de mere, cate o lingurita de sare si zahar, 10 boabe de piper negru, 6 cuisoare si 2 foi de dafin. Marinata se aduce pana la punctul de fierbere si se tine pe foc slab, 3-5 minute. Otetul se adauga dupa racire. Marinata se toarna in borcan peste feliile de sfecla. Se pastreaza la rece..
* Gripa, raceala. Se amesteca 300 g suc de sfecla cu 200 g suc de rosii, cu sucul dintr-o lamaie, 5 linguri suc de ceapa, 4 crengute de menta, sare, zahar si piper negru macinat (dupa gust). Dupa 2 ore, se scoate menta si se beau cate 50 ml suc cu inghitituri mici, intre mesele principale.
* Hipertensiune. In medicina populara gasim foarte multe retete pentru reglarea tensiunii, in care ingredientul principal este sfecla. Se amesteca in parti egale suc de sfecla cu miere de albine si se beau cate 2 linguri de trei ori pe zi. In loc de miere, puteti sa-l amestecati cu suc de paducel.
* Hipertensiune cu dureri de cap si edem al picioarelor. Se storc 300 ml suc de sfecla, se amesteca cu sucul dintr-o lamaie, 1,5 l de apa si 300 g de zahar sau miere de albine. Se tin ingredientele intr-un borcan de 3 l , acoperit cu tifon, intr-un loc cald, pentru fermentatie. Lichidul (gen sampanie) nu se pastreaza la frigider. Se beau, de 3-4 ori pe zi, cate 100-150 ml. Regleaza tensiunea arteriala, dispar durerile de cap si vajaiturile.
* Litiaza renala. Se taie in felii subtiri 3-4 sfecle de marime medie, curatate de coaja. Se pun intr-un borcan de trei litri. Se toarna deasupra apa rece de izvor, in asa fel ca sa ramana un loc gol de 2-3 degete. Pe gura borcanului se pune un strat de tifon. Timp de 7-8 zile, borcanul se lasa la temperatura camerei, amestecand continutul zilnic, cu o lingura de lemn, apoi lichidul se strecoara in alt vas si se pastreaza in frigider. Preparatul se bea fara restrictii. Intre timp, se prepara o alta portie de bautura. In 5-6 luni, in afara de curatarea rinichilor de nisip, este posibila si imbunatatirea digestiei si reglarea tensiunii arteriale.
* Menopauza. Deseori, in perioada climacterica apar diferite dereglari, mai ales menstruatii abundente, cand se pierd cantitati mari de fier. Se bea suc de sfecla in portii mici (75-100 ml) de 2-3 ori pe zi.
* Pietre in colecist.. Ca sa eliminati pietrele din colecist, concomitent cu alte metode, se foloseste si siropul de sfecla. Un kg de sfecla taiata felii subtiri se fierbe in 2 litri de apa, pana se obtine un sirop concentrat. Se beau cate 150 ml, de patru ori pe zi, cu 40 de minute inainte de masa..
TRATAMENTE EXTERNE
* Guturai. Se pun in nas picaturi de suc de sfecla. Pentru cei mai mici, sucul se amesteca cu apa fiarta si racita, ca sa nu-i usture tare.
* Lichen, eczeme, arsuri. Se aplica terciul din sfecla timp de 4-7 zile. Cataplasma se schimba de 5 ori pe zi. Pe arsuri, se pot aplica si frunzele de sfecla strivite in palme.
* Limfostaza (elefantiazis). Edemul limfatic al picioarelor necesita un complex intreg de tratamente, printre care si comprese cu celuloza din sfecla ramasa dupa stoarcerea sucului. In acelasi timp, se bea si infuzie din frunze de patlagina. O lingura de frunze se infuzeaza in 250 ml apa fierbinte, pana la racire. Se imparte in 2 doze si se bea dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de masa.
* Mastopatie. Terciul din sfecla tocata, pus intr-un tifon, se aplica pe locul bolnav, zilnic, 40-50 de minute... In acelasi timp se beau cate 50 ml de suc, de doua ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, timp de 25 de zile.
* Paradontoza. Se rade sfecla pe razatoarea mica. Terciul obtinut se aplica pe gingiile bolnave si se tine 25-30 de minute. Imbunatatirea se observa peste 5-7 zile, dar tratamentul trebuie repetat cateva saptamani (in functie de vechimea afectiunilor).
Test de sanatate cu suc de sfecla
Medicina populara foloseste toate componentele sfeclei.
Sfecla contine multe substante benefice (betanina, saruri de potasiu) care au efecte pozitive asupra tensiunii arteriale, asupra nivelului de colesterol, a metabolismului lipidic in celulele ficatului si a intaririi peretilor vasculari.
De regula, se stie ca sucurile de legume se beau imediat dupa ce au fost stoarse.
Nu e si cazul sucului de sfecla, care nu se bea imediat, ci trebuie lasat 2-3 ore ca sa se evapore unele ingrediente ce produc efecte negative (dureri de cap, stari de greata etc.).
Cu ajutorul sucului de sfecla ne putem testa starea de sanatate, facand un exercitiu simplu.
Se beau 100 ml suc de sfecla si se mananca o salata de sfecla cruda, data prin razatoarea fina.
Se urmaresc schimbarile de culoare a urinei.
Daca nu sunt prezente afectiuni serioase de sanatate, culoarea nu se schimba. Daca sunt probleme de sanatate, urina capata culoarea sucului de sfecla.
Vin tonic din sfecla
In medicina populara, se foloseste din batrani o reteta cu actiune tonica generala, care se numeste "7 pahare".
Se amesteca in cantitati egale cate 250 ml sucuri de: sfecla, morcov, ridiche neagra, usturoi, lamaie, miere de albine si vin rosu dulce (cabernet).
Amestecul se pastreaza in vase de sticla, in frigider.
Se beau cate 50 ml, de trei ori pe zi.
Cantitatea - 1750 ml - reprezinta o cura care se repeta de cinci ori pe an, cu pauze de 3-4 saptamani.
Preparatul se recomanda pentru revitalizarea organismului dupa interventii chirurgicale, chimioterapie si in timpul tratamentelor de lunga durata.
SFECLA si CANCERUL
Folosirea sucului de sfecla in vindecarea bolnavilor de cancer se practica in medicina populara de mii de ani.
Pigmentul din planta este actorul principal in lupta cu cancerul.
Doza zilnica minima de pigment se afla intr-un kilogram de sfecla, echivalentul a 250-300 ml de suc, care trebuie consumat fara pauze, tot restul vietii..
Pigmentul nu este toxic, nu se descompune in procesul de prelucrare termica si nici in procesul de digestie.
Calitatile lui terapeutice se pastreaza si dupa fierbere la 100 grade Celsius, timp de 2 ore.
Consumul regulat de sfecla sub orice forma normalizeaza VSH-ul bolnavilor, restabileste apetitul, scade efectele negative ale tratamentelor cu radiatii.
Se recomanda feluri de mancare unde sfecla este amestecata cu fulgi de ovaz, hrean, banana sau lapte prins.
In Centrul oncologic de la Moscova , li se prescrie bolnavilor sa consume zilnic cate 250 g de sfecla cruda, data pe razatoare fina, in 3-4 reprize.
Daca sfecla cruda nu este acceptata de organismul bolnavului, ea se inlocuieste cu 300 ml de suc.
Dupa trei saptamani de administrare, bolnavilor li se imbunatatesc analizele de sange si starea generala de sanatate.
Persoanelor cu cancer mamar si de piele li se aplica, de 4-5 ori pe zi, pansamente cu suc de sfecla, pentru micsorarea locului afectat.
vineri, 13 august 2010
joi, 12 august 2010
Ce este agresivitatea
Ce poate sa fie si sa nu fie agresivitatea?
Putem sa spunem ca mai multe terapii pleaca de la absenta agresivitatii decat de la prezenta sa in functionarea psihologica. In mod obisnuit, agresivitatea este asociata cu ceva negativ, dar in acest sens este deseori o confuzie cu violenta. In mod obisnuit putem presupune ca exista o doza de energie pe care o avem in mod natural si care este utilizata pentru a supravietui a ne adapta la diferite contexte sociale.
Putem considera ca bebelusul care plange pentru ca ii este foame are un comportament agresiv?
Daca ne referim la agresivitate, cea mai la indemana definitie este una metaforica si a fost formulata de Dacco.
Astfel, daca un om este in fata unei usi si o deschide cu mana, putem considera ca este o agresivitate obisnuita, utilizata pentru a rezolva o situatie cotidiana. Daca o deschide cu piciorul, putem sa spunem ca este un comportament agresiv exagerat, violent sau periculos. Perspectiva unei situatii lipsite de agresivitate presupune a sta in fata usii fara a o deschide.
Fiecare din aceste trei ipostaze vorbeste despre o dispunere energetica a agresivitatii. Tema agresivitatii pare sa fie mai curand una care tine de energie. Cand ne referim la agresivitate, vorbim despre „ce facem cu energia proprie”.
Agresivitatea este o modalitate obisnuita de adaptare la viata sociala. Un om are nevoie de agresivitate pentru a putea reusi in viata, pentru a iesi din situatii cu o doza de risc, pentru a castiga anumite concursuri, competitii etc.
Mitul renuntarii la agresivitate a fost formulat in utopia comunista in care oamenii, intelegand mersul istoriei, vor renunta la competitie si vor avea numai relatii de colaborare si de intelegere. Acest mit al unei lumi fara agresivitate pare sa fie formulat de parintii care isi doresc copiii educati, manierati, disciplinati si ascultatori.
Societatea contemporana incurajeaza competitia si ce este altceva aceasta competitie decat o forma de manifestare a agresivitatii?
Jocurile baietilor par sa fie incurajate spre agresivitate. Razboaie, lupte, arme, jocuri in care exista un invingator, orice sport par sa aiba si agresivitate. In zilele actuale se condamna mult mass-media pentru ca exploateaza violenta. Jocurile video sunt iarasi considerate ca purtatoare ale unui potential agresiv care dauneaza educatiei si viitorului copilului. In toate acestea tendinta este spre o condamnare generala, fara nuante sau cantitati.
Dar ce vrem sa facem daca lucrurile acestea nu ar exista? Ar fi mai bine ca aceasta pondere de agresivitate sa nu existe?
Societatea condamna violenta si are instrumentele necesare pentru a o face. In ultimul deceniu in psihologie a aparut un alt concept – violenta fundamentala (Jean Bergeret), adica acea stare de violenta care depaseste agresivitatea si care este necesara pentru a supravietui in lumea data. Apare o data cu schimbarea mediului la bebelusul nou-nascut care tipa si are nevoie sa respire, sa existe in noul mediu.
In limba greaca veche, violenta si bio (viata) au aceeasi radacina. Violenta este o cantitate energetica mare pe care o persoana o aloca pentru a rezolva o situatie in care se gaseste in relatie cu un obiect. Dar persoana respective nu recepteaza situatia ca violenta, ci ca o reactie in ton cu ceea ce este el in acel moment.
Termenul de violenta este utilizat de cei din jur, pentru ei aceasta energie suplimentare pare un pericol si este inadecvata. Este o relativitate pe care oamenii o exclud in situatiile in care se confrunta cu aceasta stare.
Daca toate acestea consideratii au ca scop sa contribuie la diminuarea tendintei de a condamna si accentuarea dorintei de a analiza ceea ce se produce la un moment dat, e usor de spus – a fost un incident agresiv sau violent.
Dar ce s-a intamplat de fapt in acel moment? Iar ceea ce s-a intamplat atunci este o consecinta a unor multe momente anterioare in care existau persoane, situatii, emotii si peste toate nevoia narcisica de a supravietui.
Autor: Claudiu Ganciu, psiholog
Cabinet Individual de Psihologie - Claudiu Ganciu
Putem sa spunem ca mai multe terapii pleaca de la absenta agresivitatii decat de la prezenta sa in functionarea psihologica. In mod obisnuit, agresivitatea este asociata cu ceva negativ, dar in acest sens este deseori o confuzie cu violenta. In mod obisnuit putem presupune ca exista o doza de energie pe care o avem in mod natural si care este utilizata pentru a supravietui a ne adapta la diferite contexte sociale.
Putem considera ca bebelusul care plange pentru ca ii este foame are un comportament agresiv?
Daca ne referim la agresivitate, cea mai la indemana definitie este una metaforica si a fost formulata de Dacco.
Astfel, daca un om este in fata unei usi si o deschide cu mana, putem considera ca este o agresivitate obisnuita, utilizata pentru a rezolva o situatie cotidiana. Daca o deschide cu piciorul, putem sa spunem ca este un comportament agresiv exagerat, violent sau periculos. Perspectiva unei situatii lipsite de agresivitate presupune a sta in fata usii fara a o deschide.
Fiecare din aceste trei ipostaze vorbeste despre o dispunere energetica a agresivitatii. Tema agresivitatii pare sa fie mai curand una care tine de energie. Cand ne referim la agresivitate, vorbim despre „ce facem cu energia proprie”.
Agresivitatea este o modalitate obisnuita de adaptare la viata sociala. Un om are nevoie de agresivitate pentru a putea reusi in viata, pentru a iesi din situatii cu o doza de risc, pentru a castiga anumite concursuri, competitii etc.
Mitul renuntarii la agresivitate a fost formulat in utopia comunista in care oamenii, intelegand mersul istoriei, vor renunta la competitie si vor avea numai relatii de colaborare si de intelegere. Acest mit al unei lumi fara agresivitate pare sa fie formulat de parintii care isi doresc copiii educati, manierati, disciplinati si ascultatori.
Societatea contemporana incurajeaza competitia si ce este altceva aceasta competitie decat o forma de manifestare a agresivitatii?
Jocurile baietilor par sa fie incurajate spre agresivitate. Razboaie, lupte, arme, jocuri in care exista un invingator, orice sport par sa aiba si agresivitate. In zilele actuale se condamna mult mass-media pentru ca exploateaza violenta. Jocurile video sunt iarasi considerate ca purtatoare ale unui potential agresiv care dauneaza educatiei si viitorului copilului. In toate acestea tendinta este spre o condamnare generala, fara nuante sau cantitati.
Dar ce vrem sa facem daca lucrurile acestea nu ar exista? Ar fi mai bine ca aceasta pondere de agresivitate sa nu existe?
Societatea condamna violenta si are instrumentele necesare pentru a o face. In ultimul deceniu in psihologie a aparut un alt concept – violenta fundamentala (Jean Bergeret), adica acea stare de violenta care depaseste agresivitatea si care este necesara pentru a supravietui in lumea data. Apare o data cu schimbarea mediului la bebelusul nou-nascut care tipa si are nevoie sa respire, sa existe in noul mediu.
In limba greaca veche, violenta si bio (viata) au aceeasi radacina. Violenta este o cantitate energetica mare pe care o persoana o aloca pentru a rezolva o situatie in care se gaseste in relatie cu un obiect. Dar persoana respective nu recepteaza situatia ca violenta, ci ca o reactie in ton cu ceea ce este el in acel moment.
Termenul de violenta este utilizat de cei din jur, pentru ei aceasta energie suplimentare pare un pericol si este inadecvata. Este o relativitate pe care oamenii o exclud in situatiile in care se confrunta cu aceasta stare.
Daca toate acestea consideratii au ca scop sa contribuie la diminuarea tendintei de a condamna si accentuarea dorintei de a analiza ceea ce se produce la un moment dat, e usor de spus – a fost un incident agresiv sau violent.
Dar ce s-a intamplat de fapt in acel moment? Iar ceea ce s-a intamplat atunci este o consecinta a unor multe momente anterioare in care existau persoane, situatii, emotii si peste toate nevoia narcisica de a supravietui.
Autor: Claudiu Ganciu, psiholog
Cabinet Individual de Psihologie - Claudiu Ganciu
duminică, 8 august 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)